„Şezătoare în satul meu”

Duminică, 25 august, la ora 15:30, în sala Căminului cultural Nicşeni, comuna Nicşeni, a avut loc evenimentul „Şezătoare în satul meu”, dedicat Anului omagial al satului românesc (al preoţilor, învăţătorilor şi primarilor gospodari), susţinut de corul din Nicşeni, sub îndrumarea doamnei Micşunica Lupu, şi de corul de la Parohia ”Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoşani, organizat de Primăria şi Consiliul Local Nicşeni.

La eveniment au fost prezenţi Iulian Iliescu, primar, Marcela Patrar, viceprimar, membrii Consiliului Local, preotul misionar protopopesc  Petru Fercal, preotul paroh Dumitru Adăscăliţei, profesori şi învăţători ai satului, 100 de credincioşi de la Parohia „Sfântul Ioan Botezătorul” din Botoşani şi locuitori ai satului.

După rugăciunea de început, a urmat programul pregătit de corul din Nicşeni, alcătuit din cântece patriotice, cântece dedicate mamei, poezii despre sat şi învăţători, piesa de teatru „Pupăza din tei” de Ion Creangă şi un dans popular. Pe lângă acestea, copiii satului au aranjat şi au prezentat un mic muzeu cu obiecte şi ţesături vechi de pe vremea bunicilor.

Corul misionar „Sfântul Ioan Botezătorul”, dirijat de Gheorghe Bulboacă, a prezentat un buchet de cântări dedicate satului românesc, cântece patriotice şi cântece din folclorul românesc.

La sfârşitul programului artistic, primarul Iulian Iliescu şi viceprimarul Marcela Patrar au oferit fiecărui dirijor câte o diplomă şi câte un mic dar copiilor. Au fost felicitaţi şi li s-a oferit câte o diplomă de recunoştină şi un buchet de flori foştilor dascăli şi primari ai satului Nicşeni. De asemenea, părintele misionar Petru Fercal şi părintele Dumitru Adăscăliţei au primit câte o diplomă de excelenţă pentru implicarea în activităţile comunei. 

A urmat o slujbă de Te Deum, fiind pomeniţi profesorii, învăţătorii, conducerea locală, toţi ostenitorii comunei, precum şi toţi cei prezenţi.

În discursul său, doamna viceprimar a spus printre altele: „Ne aflăm într-un moment deosebit de semnificativ şi, privindu-vă cum staţi împreună, învăţătorii de odinioară cu învăţăceii care, între timp, au devenit oameni mari, îmi dau seama cât de frumoasă este această privelişte, bucurându-ne cu toţii, din adâncul sufletului, că eforturile pe care le-aţi depus cândva s-au concretizat în formarea efectivă a ucenicilor. Dacă primarii sunt chemaţi să se ocupe, în special, de prosperitatea materială a unui sat, a unei comunităţi, învăţătorul, profesorul şi preotul trebuie să se concentreze asupra componentei duhovniceşti şi cultural-educaţionale a întregii obşti creştine. Datoria preoţilor este ca, în acest fel, să poarte grijă de popor: mai întâi să facă rugăciune din tot sufletul pentru oameni, după aceea de la moarte să-i apere şi, în încercări, să-şi pună sufletul lor pentru turma lui Hristos. Ceea ce am făcut noi astăzi este prea puţin. Vă felicităm pe toţi, dascăli, preoţi, şi primari, pentru modelul de părinţi pe care îl reprezentaţi pentru copiii noştri, pentru eforturile pe care le-aţi depus cândva pentru comunitatea noastră”.

Doamna Lupu Micşunica a menţionat: „Satul românesc, sărbătorit anul acesta, a fost mereu sursă de inspiraţii pentru scriitori, prin frumuseţea personajelor, prin înţelepciunea oamenilor, prin farmecul legăturii omului cu natura. Omul, legat de rădăcină, are mereu dorinţa de a se întoarce la locurile natale. Şi cu câtă nostalgie îşi aminteşte de anii copilăriei petrecuţi la ţară! Aici timpul pare că se scurge mai încet, aici parcă dispare agitaţia din oraşe. Ţăranul român, legat de pământ, ne-a învăţat răbdarea, planta cultivată până la recoltare te îndeamnă parcă să măsori timpul cu paşi mici. Această activitate ciclică a lucrării pământului i-a format omului de la sat acea aşezare care oferă celor din jur pace şi linişte. Oamenii satelor noastre au arătat dintotdeauna respect şi afecţiune celor care au contribuit la formarea lor duhovnicească, intelectuală, dar şi celor aleşi să gospodărească satul preoţilor, cadrelor didactice, primarilor. Nu-i uşor să deschizi inimile şi minţile celor ce ţi-au fost încredinţaţi, câtă răbdare, câtă muncă. De aceea privim mereu cu recunoştinţă la cei care încheagă această mare familie a satului românesc”.

Părintele misionar Petru Fercal a evidenţiat: „Toţi acei ostenitori pot da frumuseţe satului, prin felul în care se implică, prin jertfelnicie cu adevărat mare. Străbunii noştri şi-au vărsat sângele pentru acest pământ românesc, iar jertfa a fost mare. Ştiţi foarte bine cât am pătimit noi, românii, câte popoare migratoare au trecut peste noi, câţi au fost ucişi în războiul mondial, câţi am fost şi apoi prigoniţi în regimul comunist, câţi au fost obligaţi să plece din ţară şi să lase satele, iată, cumva într-o tristeţe, pentru că mulţi nu s-au mai întors şi au rămas bunicii, părinţii poate singuri. Şi atunci iată de ce este chemarea ca cei care au plecat să se întoarcă, iar cei rămaşi să nu mai plece. Şi numai aşa vom putea reface chipul ţării, frumuseţea acestui pământ pe care Dumnezeu ni l-a dat în dar, şi prin frăţietate vom putea realiza ceea ce ne învaţă Mântuitorul, ca să fim «o turmă şi un Păstor». Adică să fie o unitate deplină între oameni şi fiecare să se bucure de strictul necesar. Şi în felul acesta, spune Sfântul Apostol Pavel, «purtaţi-vă sarcinile unii altora, şi aşa veţi împlini legea lui Hristos». De aceea este nevoie de omenie, de bunătate, de deschidere, de frăţietate, indiferent de gândire, religie, cultură, de poziţie socială etc. Să nu uităm mai înainte de toate că suntem toţi ai lui Dumnezeu şi avem un singur Tată. De aceea nu spunem «Tatăl meu», ci «Tatăl nostru care eşti în ceruri», este al nostru, al tuturor, şi în acelaşi timp să facem un efort să putem ajunge la unitate, iar când apar unele neînţelegeri, cu răbdare, pace, în mod civilizat, bunătate şi cu dragoste frăţească să le rezolvăm. Aşa vom avea un popor binecuvântat şi cu aceasta vom putea mulţumi jertfa înaintaşilor noştri, că n-au vărsat sângele degeaba ca să fie pământul şi ţara înstrăinate şi noi să trăim încontinuu război, ci să fie aşa cum au cântat îngerii la Naşterea Mântuitorului: «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire»”.

Părintele Dumitru Adăscăliţei a mulţumit conducerii locale, părintelui misionar, celor două coruri şi tuturor participanţilor. La final, creştinii Parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul” au oferit tuturor celor prezenţi o agapă creştină.