„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Simpozionul Stăniloae 2017
Cea de-a V-a ediţie a Simpozionului Internaţional „Dumitru Stăniloae", cu tema „Martiriu şi memorie din România comunistă", organizată de Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae", Universitatea „Alexandru Ioan Cuza", Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi Colegiul „Sfântul Nicolae", a avut loc în perioada 3-7 mai 2017 în capitala Moldovei. Partenerii evenimentului din acest au fost: Institutul de Investigarea Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc (IICCMER), Secretariatul de Stat pentru Culte (SSC), Primăria Oraşului Iaşi şi Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri" din Iaşi.
Prin declararea Anului comemorativ 2017 Patriarhului Justinian Marina şi apărătorilor Ortodoxiei din timpul comunismului, Biserica Ortodoxă Română este singura instituţie de anvergură din România care îşi analizează voluntar trecutul recent. Efortul se înscrie într-un proces mult mai lung, început cu peste un deceniu în urmă prin publicarea volumului „Martiri pentru Hristos din România în perioada regimului comunist", Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (2007), sub oblăduirea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist. De asemenea, în învăţământul teologic ortodox, tema istoriografiei trecutului recent ocupă un loc din ce în ce mai important. Pentru a aprofunda reflecţia academică şi abordarea interdisciplinară, în contextul Anului comemorativ, s-a iniţiat şi un demers de cercetare a arhivelor fostelor organe de represiune, precum şi a arhivelor bisericeşti.
Avem datoria morală, ca Biserică şi societate, să ne cunoaştem trecutul recent. Trecutul este ingredientul indispensabil al viitorului. În plus, amânarea confruntării cu trecutul recent ne privează de bucuria constatării că numărul celor care au rezistat este semnificativ mai mare faţă de cel al celor care au cedat presiunilor vremii.
Biserica a trecut prin perioade dramatice de-a lungul istoriei sale bimilenare, nefiind scutită de repetarea unor greşeli. De aceea, legat de trauma comunismului, a venit momentul să învăţăm şi din istorie, nu doar să studiem istoria. Vocaţia memorială (anamnetică) a Bisericii fundamentează construcţia sa dogmatică, cât şi liturgică: „Aceasta să faceţi întru pomenirea Mea" (Luca XXII, 19). La temelia Bisericii lui Hristos stau toţi cei care L-au mărturisit şi-L vor mărturisi în istorie. Iată de ce, mărturisitorii propriei credinţe nu trebuie să fie confiscaţi ideologic sau politic.
Formele de rezistenţă anticomunistă reprezintă tot atâtea surse valoroase de inspiraţie ale civismului de astăzi. Confruntarea cu trecutul recent nu reprezintă ocazia de a identifica alibiuri, ci mai ales cunoaşterea şi devoalarea mecanismelor regimului abuziv, totalitar. În contextul societăţii noastre posttotalitare, drepturile omului sunt fundamentate inclusiv şi pe jertfa mărturisitorilor Ortodoxiei din perioada comunistă.