Sinaxă duhovnicească la Mănăstirea Putna

Serbarea a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna şi vizita Patriarhului Ioan al Antiohiei în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor s-au încheiat duminică seara cu o retragere cu torţe organizată de către studenţi şi la care au participat familii şi tineri din zonă. În aceeaşi zi a avut loc şi întâlnirea Părintelui Patriarh Ioan al X-lea cu obştea Mănăstirii Putna, în cadrul unei sinaxe duhovniceşti. 

În după-amiaza zilei de duminică, 25 septembrie, Patriarhul Ioan al X-lea al Antiohiei şi al Întregului Orient, aflat în vizită în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor cu ocazia împlinirii a 550 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, s-a întâlnit cu obştea acestui sfânt locaş. Sinaxa duhovnicească a avut loc în trapeza mănăstirii.

Cuvintele Părintelui Patriarh Ioan şi întrebările adresate de părinţi s-au referit la viaţa duhovnicească şi la situaţia creştinilor din Siria, în special a fratelui său, Mitropolitul Pavel de Alep.

În continuare, redăm câteva dintre cuvintele Preafericitului Părinte Patriarh Ioan:

„Viaţă călugărească nu are nici un sens dacă nu este însoţită de osteneala duhovnicească în Mântuitorul Iisus Hristos“.

„Călugărul este acel om care a părăsit lumea şi a ales cu voia lui să vină în mănăstire, să se închine Mântuitorului Iisus Hristos şi să îşi dea viaţa Lui“.

„Emblema vieţii călugărului este inima curată şi duhul drept (Psalmul 50, 11)“.

„Călugărul este cel care încearcă să Îi dea Domnului toate simţirile lui, toată viaţa lui. Aceasta este o lucrare lăuntrică, între el şi Dumnezeu, nu este ceva care se face în faţa oamenilor“.

„Primul har pe care îl primeşte călugărul când intră în mănăstire este să se cunoască pe sine“.

„Monahul îşi dă voinţa sa părintelui duhovnicesc şi nu mai trăieşte după voia lui, ci după voia părintelui duhovnicesc. În secolul XXI, poate este unul dintre cele mai grele lucruri renunţarea omului la voia lui“.

„- Care este esenţa vieţii monahale?

- Monahul Îl pune în faţa lui pe Mântuitorul Iisus Hristos şi spune întotdeauna: spre El vreau să merg eu. De aceea viaţa monahală este bazată pe pocăinţă“.

„Pocăinţa nu este doar un regret pentru că am făcut ceva greşit. Sfântul Apostol Pavel spune «uitând cele ce sunt în urma mea şi tinzând către cele dinainte» (Filipeni 3, 14). De aceea, viaţa monahului este pocăinţă în fiecare moment şi monahul trebuie să uite cele care nu sunt potrivite cu îndemnurile evanghelice şi să caute numai cele care sunt potrivite cu viaţa pe care a ales-o. Sfântul Isaac Sirul spune în acest sens: «Cel care are îşi cunoaşte păcatele sale este mai mare decât cel care învie morţii»“.

„Părinţii vorbesc despre trei etape ale vieţii creştine: curăţirea, luminarea şi unirea cu Dumnezeu. ş…ţ Am avut ca profesor de Dogmatică pe Ioannis Romanidis şi el vorbea mult despre aceste etape. Pentru un coleg aceşti termeni erau greu de înţeles. Am fost odată la Sfântul Munte şi ne-am întâlnit cu Sfântul Paisie Aghioritul. Sfântul Paisie, când a auzit întrebarea colegului despre care este sensul acestor termeni, a zâmbit şi a spus: «Toţi aceşti termeni pot fi rezumaţi cu un singur cuvânt: pocăinţa». ş…ţ De aceea cel mai important dintre toate este pocăinţa. Pocăinţa este drumul spre sfinţenie“.

„Retragere cu torţe

de pe Dealul Crucii“

Serbarea a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna şi vizita Patriarhului Ioan al Antiohiei în Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor s-au încheiat duminică seara cu o retragere cu torţe organizată de către studenţii din Asociaţia Studenţilor Creştini Ortodocşi Români şi „Studenţi pentru viaţă“. Alături de aceştia s-a aflat Preasfinţitul Părinte Macarie, Episcopul Ortodox Român al Europei de Nord, şi numeroşi studenţi, familii şi tineri din zonă.

Începând cu ora 20:00, de pe Dealul Crucii, locul de unde Sfântul Voievod Ştefan cel Mare a tras cu arcul pentru a alege locul mănăstirii, studenţii au coborât cu torţe în mână. La poarta mănăstirii, au fost întâmpinaţi de sunetele clopotelor. Au înconjurat biserica cântând „Când era să moară Ştefan“ (versuri de Şt. O. Iosif) şi s-au oprit în faţa altarului de vară. Aici au fost aşteptaţi de către Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Pimen al Sucevei şi Rădăuţilor şi de către părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, stareţul Mănăstirii Putna.

Înaltpreasfinţitul Pimen a rostit o emoţionantă rugăciune pentru studenţi şi ceilalţi participanţi: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, caută din înălţimea sfântului Tău locaş spre cei care sunt de faţă, aceşti tineri cu râvnă creştinească şi românească. Întăreşte-i în credinţă. Întăreşte-i în nădejde. Dă-le lor ca, prin viaţa lor, prin faptele lor şi prin cuvintele lor, să fie lumină lumii, să zidească pe cel care are nevoie de înălţare sufletească.

Ţie Îţi mulţumim, Doamne, Iisuse Hristoase, pentru darurile Tale pe care cu îmbelşugare le-ai revărsat peste noi, în primul rând pentru această libertate pe care au adus-o cei din evenimentele din 1989. Ajută-ne să luăm aminte că această libertate este o binecuvântare a Ta ca să ne întăreşti în credinţă, ajută-ne să o folosim aşa cum este bună-voinţa Ta.

Deci, Te rugăm, întăreşte-ne în toate cele bune, întăreşte-ne în dragostea către Tine, către aproapele şi, mai ales, către Sfânta Ta Biserică, pentru că numai Tu eşti Lumina cea adevărată şi sfinţeşti pe tot omul ce vine în lume şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Binecuvântarea Domnului, cu al Său har şi a Sa iubire de oameni, să fie peste voi toţi, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.“

În continuarea cuvântului, din experienţa sa de fost stareţ şi ghid al mănăstirii, IPS Arhiepiscop Pimen a vorbit deosebit de cald, cu o adâncă înţelegere, despre identitatea şi specificul Mănăstirii Putna, locul unde cele mai împietrite inimi sunt străpunse de duhul Sfântului Voievod Ştefan cel Mare şi se întorc spre Dumnezeu, spre credinţă, spre milă şi spre dragoste.

Ieri-dimineaţă, Preafericitul Părinte Patriarh Ioan al Antiohiei şi delegaţia însoţitoare au părăsit Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, fiind primiţi la Bucureşti, în Catedrala Patriarhală, de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României.