„Timpul şi vârsta tinereţii“

La prima conferinţă organizată de ASCOR Iaşi în Postul Naşterii Mântuitorului Iisus Hristos, am vorbit despre timp ca dar al lui Dumnezeu pentru oameni, dar şi despre cum valorificăm timpul în perioada tinereţii.

Invitatul serii, pr. prof. dr. Ioan-Cristinel Teşu, ne-a spus că tinereţea este baza vieţii de mai târziu şi ne-a îndrumat să folosim timpul astfel încât să avem o bătrâneţe liniştită şi să putem afirma la final că nu am trăit în zadar. Poate că mulţi tineri de vârsta mea vor spune că e prea devreme să ne gândim la bătrâneţe. Totuşi, timpul nu are răbdare cu oamenii.

Pentru a trăi frumos timpul tinereţii, şi nu numai al tinereţii, este nevoie să facem totul cu pasiune. Să lucrăm din vocaţie. Să avem curajul împlinirii visurilor noastre. „Dacă ai un vis, pentru împlinirea lui, trebuie mai întâi să te trezeşti“, ne-a spus părintele în glumă. „Fă ceea ce iubeşti şi iubeşte ceea ce faci!“.

Încercând să definim timpul, ne-am dat seama că nici o înşiruire de trăsături nu poate să fie exhaustivă. Astfel, după îndelungi negocieri, am ajuns la concluzia că experienţele frumoase contractă timpul, iar experienţele dureroase îl dilată. O zi pentru doi tineri îndrăgostiţi ce stau împreună pare un ceas, şi pentru aceeaşi doi tineri un ceas petrecut separat pare o lungă zi. În seara aceasta s-a vorbit mult depre binecuvântarea prieteniei. Este bine cunoscut faptul că o prietenie sinceră dublează bucuriile şi înjumătăţeşte necazurile. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că: „Prietenul adevărat este mai plăcut chiar decât viaţa prezentă ş...ţ. Cu un asemenea prieten, cineva poate suferi şi exilul, iar fără prieteni, se simte străin şi în propria sa ţară“.

Fiecare dintre noi îşi caută un suflet pereche, căci suntem tineri, dar înainte de a ne imagina alături de un altul, trebuie să ne acceptăm pentru început pe noi înşine, ca mai apoi să găsim acel prieten adevărat - acel „al doilea eu“.

Este nevoie să stabilim punţi de comunicare şi să intrăm în comuniune cu oamenii. Bucuria, fericirea pe care o trăieşte într-o zi cineva care este în comuniune de iubire cu semenii, se echivalează, după unele studii, cu 6.000 de euro, ne spunea părintele. Ar trebui să avem 6.000 de euro în fiecare zi ca să egalăm bucuria unei prietenii frumoase. Dacă avem „inamici“, să nu ne supărăm pe ei. Pe astfel de oameni nu trebuie să-i numim duşmani, ci medici. Prezenţa lor în preajma noastră ne arată beteşugurile, slăbiciunile. Realizăm ce trebuie să tămăduim la noi. Să-i pomenim în rugăciunile noastre.

Vindecarea noastră vine mai ales prin Taina Mărturisirii, prin sfat şi ascultare de duhovnic. Duhohnicul are datoria de a ne acompania şi a ne ajuta să ajungem la împlinire, la echilibru, ca viaţa noastră să dobândească sens. Duhovnicul ne propune valorile care de veacuri au scos din confuzie şi moarte zeci de generaţii de oameni. „Mintea noastră discută cu Dumnezeu în loc să se supună fără discuţie“. Smerenia aduce odihnă sufletului iar împotrivirea, tulburare. Bucuria şi frumuseţea vieţii se câştigă şi se trăieşte cu mult sfat şi cu înţelepciune.

În încheiere, moderatorul conferinţei, colegul nostru Răzvan Teletin a concluzionat: „Dacă-I oferim lui Dumnezeu timp în rugăciunile noastre, Dumnezeu ne va oferi în schimb, veşnicia Sa“.

(Violeta-Cristina Grefelian, ASCOR Iaşi)