„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Tineri din ATOR Hârlău, la priveghere de toată noaptea
Mai mulţi tineri atoreni din Hârlău au transformat dealul Basaraba, ce străjuieşte oraşul, în Muntele Minunat al Sfântului Simeon. Acest sfânt cuvios a trăit în veacul al VI-lea, în Antiohia Siriei şi s-a retras în munte de la vârstă foarte fragedă, unde a învăţat petrecerea în priveghere, rugăciune şi post. Puţini ştiu că o parte din sfintele sale moaşte se află în biserica voievodală a Mănăstirii Neamţ.
Aşadar, între două zile de şcoală cu examene şi teste, tinerii au petrecut o noapte în priveghere, la Mănăstirea Sângeap-Basaraba, spre slava lui Dumnezeu şi întru cinstea acestui „sfânt minunat“, prea puţin cunoscut.
Au dat şi aici, cu voia lor, examene la materii foarte importante, mai importante chiar decât cele pentru bacalaureat: la răbdare, la rugăciune necontenită, la spovedanie şi împărtăşanie, la jertfă. Unele rezultate le-au primit acum, concretizate în bucuria şi entuziasmul din inimile lor, după o noapte întreagă de nesomn, efort şi oboseală fizică inerentă. Altele, în atmosfera deosebită trăită la revărsatul zorilor, în Dumnezeiasca Liturghie, ascultând antifonic cântarea de la strană şi minunatele triluri ale păsărelelor care liturghiseau şi ele în felul lor.
Tot un moment de bucurie a fost şi agapa de după priveghere, oferită cu atâta drag, întotdeauna de inimosul părinte stareţ Gavriil şi de părinţii şi ostenitorii mănăstirii.
Alte rezultate vor fi, nădăjduim, şi mai târziu, când sămânţa semănată acum va rodi, peste zile, luni şi ani. Aşa cum întrebându-ne noi, preoţii slujitori, care este sau care va fi folosul acestei lucrări în rândul tinerilor, am primit un răspuns de la unul dintre noi: „Crizantema înfloreşte întotdeauna toamna târziu. Când celelalte flori se ofilesc şi cad, ea abia atunci îşi arată frumuseţea. Aşa şi tânărul, dacă nu e ca altă floare mai timpurie, va fi măcar asemeni crizantemei, înflorind atunci când, poate, nimeni nu se mai aşteaptă“.
Tinere, fii orice floare vrei, floare de primăvară, trandafir, ori crizantemă! Dar nu uita că toţi trebuie să devenim flori nemuritoare! (Pr. Petru Ceobanu, coordonator ATOR Hârlău)