Tinerii din ATOR Iaşi, la Viena

Curios lucru, dar dovedit este faptul că alteritatea conduce cel mai bine la cunoaşterea de sine. În raport cu celălalt sau cu un alt popor, omul se cunoaşte cel mai bine ca personalitate sau ca parte a unui neam şi a unei istorii. Aşa se explică faptul că noi, tinerii din ATOR Iaşi, pornind să cunoaştem străinătatea, ne-am întors cu o simţire românească mai profundă.

În perioada 7-11 februarie 2019, un grup de 10 studenţi şi elevi din ATOR Iaşi a călătorit în capitala Austriei, Viena, pentru a vizita şi a se întâlni cu tinerii români din ATORG Viena. După ce am vizitat Catedrala „Sfântul Ştefan” (Stephansdom), ce datează din secoulul al XII-lea, ne-am propus să mergem pe urmele marii familii habsburgice ce a domnit pe acest tărâm vreme de peste 600 de ani. Palatul Hofburg, fosta Curte Imperială, ne-a impresionat prin elegantele apartamente imperiale, unde am aflat în detaliu despre viaţa tumultuoasă a împărătesei Elisabeta şi a împăratului Franz Joseph al Austro-Ungariei. Ştiind de imaginea idilică a prinţesei Sissi din cinematografie, am fost surprinşi să aflăm că aceasta nu corespunde aproape deloc cu realitatea. În locul unei poveşti fericite a frumoasei împărătese cu zeci de servitori la dispoziţie şi cu o bogăţie considerabilă, am aflat adevărata poveste tristă a unei femei foarte libere, închisă în palate prea mari pentru ea şi constrânsă de regulile curţii. Viaţa ei ni s-a părut o pildă grăitoare pentru noi, mai ales în societatea consumistă în care ne aflăm, căci ne învaţă că bogăţia şi puterea nu aduc fericirea. Fericirea poate fi doar în libertate, iar libertatea adevărată ne-o poate da numai Dumnezeu.

Am avut, de asemenea, bucuria să vizităm Parlamentul şi Biblioteca Naţională a Austriei, una dintre cele mai frumoase şi bogate biblioteci din lume. Sâmbătă am aflat povestea Palatului Schönbrunn, reşedinţa de vară a Habsburgilor, în special a împărătesei Mariei Tereza, monarh strălucit şi mamă a 16 copii. Viena ne-a impresionat prin arhitectura elegantă, în stil baroc, şi prin atmosfera nobilă pe care o imprimă edificii precum: Biserica „Sfântul Carol” (Karlskirche), Muzeul de Artă Albertina, Palatul Belvdere, Opera de Stat, Filarmonica (Musiqverein), unde a studiat George Enescu sau Teatrul Burgtheater, unde obişnuia să meargă Mihai Eminescu. Numeroase personalităţi precum Mozart, Beethoven, Strauss, Wittgenstein sau Hundertwasser au lăsat o amprentă deosebită oraşului, promovându-l ca o adevărată capitală a culturii.

România regăsită dincolo de graniţe

Partea „românească” a Vienei ne-a mers, în schimb, direct la inimă. În faţa bisericii ortodoxe române din Simmering ne-a întâmpinat statuia marelui nostru poet Mihai Eminescu, ca o mărturie a anilor săi petrecuţi aici spre folosul neamului. Tot aici a cunoscut-o pe Veronica Micle, un frumos început al poveştii de dragoste care îmbogăţeşte minunat literatura română. Lui Eminescu şi studenţilor de la Viena, conduşi de Ioan Slavici, li se datorează organizarea serbării de la Putna din 1871, când s-a încercat o unire spirituală a tuturor românilor risipiţi în diferite provincii. Alte personalităţi despre care am aflat că au trecut prin Viena şi au făcut cinste numelui de „român” au fost George Enescu, Ciprian Porumbescu, Sfântul Mitropolit Andrei Şaguna sau Sfântul Oprea Miclăuş din Săliştea Sibiului, care au înaintat memorii Curţii din Viena pentru a reda românilor din Transilvania drepturile şi libertatea religioasă. Ne-am simţit mândri când am văzut pe dealul Kahlenberg o plăcuţă în limba română, care aminteşte de ajutorul românilor dat armatei polone în asediul de la Viena din 1683. Marii noştri români au trecut prin Viena cu rost, spre ridicarea culturii şi libertatea dreptei credinţe.

Duminică am participat la Sfânta Liturghie în biserica română din Simmering, unde ne-am întâlnit cu tinerii din ATORG Viena şi cu preoţii români misionari. După aceea, la un şniţel vienez, prietenii noştri ne-au povestit despre bucuria de a locui într-unul din cele mai civilizate oraşe ale Europei, dar şi despre dorurile lor de graiul şi pământul românesc. Schimbul de experienţă cu studenţii români din Austria ne-a ajutat să înţelegem că oriunde am fi, dacă-L purtăm în suflet pe Hristos şi neamul nostru românesc, putem rămâne verticali în faţa oricăror ispite. Românii din Viena îşi poartă ţara, limba şi ortodoxia în spate, precum melcul casa lui. Ei se străduiesc să reprezinte cu demnitate poporul român în societatea austriacă.

Nădăjduim ca această întâlnire cu românii din Viena să fie doar începutul unei frumoase prietenii, ce va ajuta la sporirea personală şi duhovnicească a tinerilor noştri. Şi sperăm, mai ales, că va veni o vreme când seminţele puse în inimile tinerilor vor rodi şi ei vor creşte demni, inteligenţi, cu credinţă „în Tatăl Ziditorul” şi-n neamul nostru „înfrăţit cu dorul”.