„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
„Tinerii între acţiunile de voluntariat şi provocările lumii de astăzi“
În perioada 26-29 iunie 2015, patru asociaţii diferite - „Şansa 2010“, „Lumină şi dar“, „Cercetaşii“, Centrul local „Crinii Paşcani“ şi ATOR Paşcani, sprijinite de Primăria şi Consiliul local Paşcani, au organizat o tabără pentru 150 de tineri. Tema abordată a fost „Tinerii între acţiunile de voluntariat şi provocările lumii de astăzi“.
Tabără a început în mod firesc. Primul lucru care mi-a atras atenţia în mod pozitiv a fost grija responsabililor de grupă. Aceşti responsabili erau voluntari dintre noi. Organizau jocurile de cunoaştere din grupe, facilitau relaţionarea dintre participanţi, conduceau grupa la masă, se îngrijeau de sănătatea tinerilor. Am realizat că mă înşelasem asupra lor.
Un alt moment ce mi-a rămas întipărit a fost un joc specific cercetaşilor, „Găsirea Comorii“. După ce o grupă trecea prin diferite probe, li se dădea câte un nou indiciu pentru a găsi comoara. Jocul a stârnit spiritul competitiv al tinerilor într-un mod nebănuit.
Conferenţiarul la tema propusă a fost domnişoara Roxana Chebac. Cu o experienţă bogată în voluntariat, a trezit interesul ascultătorilor, la final fiind asaltată cu întrebări. De la Roxana am aflat că voluntariatul are trei caracteristici: este benefic pentru societate, are un scop bine definit şi este benevol. Voluntariatul presupune şi multe „nopţi albe“. Este foarte eficient şi binevenit în societatea modernă, atomizată şi, nu de puţine ori, însingurată a zilelor noastre.
După conferinţă au început sesiunile de lucru. Provocare mare pentru mine. A fost pentru prima dată când am fost moderator la una dintre grupele de liceeni. M-am simţit şi eu, la rândul meu, ca un părinte ce are în grija sa copii. 15 copii. M-am aşezat în cerc printre ei şi am purces la aflarea aşteptărilor lor de la această tabără. Deşi nu eram suficient de pregătit, am căutat să-mi calculez bine vorbele, bine ştiind că un cuvânt inspirat şi spus când şi cum trebuie poate ajuta viaţa cui nici nu te aştepţi. În urma discuţiilor noastre, am tras câteva concluzii despre ce înseamnă renunţarea la sine şi sacrificiul în voluntariat. S-a analizat pericopa samarineanului milostiv. A fost şi un timp pentru sport. Cineva spunea că atunci când vrei să lucrezi cu tinerii, mai întâi trebuie să-i ajuţi să-şi elibereze energia. Spre seară, puteai citi liniştea de pe chipul copiilor. Focul de tabără i-a strâns pe toţi în jurul său, iar noaptea a coborât şi ea, parcă fără grabă de data aceasta, peste noi. În acelaşi interval de timp, un grup de tineri, în altă parte a poienii, aşteptau pentru a se spovedi la cei trei părinţi care s-au hotărât să stea la îndemâna celor care aveau nevoie de sfat şi de iertare de la Dumnezeu.
Încununarea întâlnirii a fost la Sfânta Liturghie de duminică. Când am privit spre mulţimea de copii, fiecare diferit în felul său, cum se împărtăşea cu Sfintele Taine, mi-am dat seama că ezitarea ce am avut-o de a colabora cu celelalte asociaţii nu a fost de la Dumnezeu. Dumnezeu este al tuturor. Şi al celor care nu sunt ca noi. La sesiunea de concluzii, ultimul moment stabilit în program, am adresat participanţilor diverse întrebări, încercând să aflu ce s-a înţeles din mesajul pe care organizatorii au dorit să-l transmită. Unul dintre răspunsuri a fost apreciat cu aplauze îndelungi. O fetiţă de clasa a V-a a primit aplauzele publicului după ce la întrebarea „Cum am putea pune în practică cele învăţate aici?“ ne-a îndemnat pe fiecare să ne înscriem într-o asociaţie de voluntariat. Participanţii au plecat cu gândul de a se implica spre soluţionarea problemelor sociale ale semenilor noştri, dar şi cu dorinţa de a participa şi la o ediţie viitoare.
Întreaga tabără a avut un caracter formator atât pentru mine, cât şi pentru ceilalţi voluntari şi participanţi. Am trecut peste prejudecăţi, am înţeles mai bine ce presupune voluntariatul, am învăţat să ne asumăm anumite responsabilităţi, am fost puşi în pielea părinţilor şi a pedagogilor noştri şi am intrat în contact cu un mediu duhovnicesc. (Donisanu Emilian-Marcel, ATOR Paşcani) (Tudorel Rusu)