Trei zile de pelerinaj şi ateliere de formare

Un entuziasm aparte m-a cuprins la auzul veştii că la sfârşitul lunii Brumărel, timp de trei zile, voi merge într-un pelerinaj în nordul Bucovinei, alături de colegii de la Masteratul profesional „Misiune şi slujire pastorală“, din cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi. Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, şi însoţiţi de părintele arhimandrit Hrisostom Rădăşanu, consilier al Sectorului Învăţământ din cadrul Arhiepiscopiei Iaşilor, şi de părintele inspector Eugen Sebastian Teacu, directorul Centrului de Formare al Arhiepiscopiei Iaşilor, am pornit să descoperim tainele pelerinajului, ale întâlnirii cu Dumnezeu prin Sfânta Scriptură, ale duhovniciei şi uceniciei, iar nu în ultimul rând, ale prieteniei şi comuniunii.

Din tainele prieteniei şi ale comuniunii am „gustat“ la micul dejun ce a avut loc la Colegiul „Sfântul Nicolae“ din Iaşi. Feţele luminoase ale colegilor îmi întăreau convingerea că urmează zile memorabile. Toţi eram voioşi de fiecare în parte, dar şi de faptul că eram împreună. Cred că „împreună“ poate fi cuvântul care să sintetizeze sfârşitul de săptămână ce a trecut. Am trăit ca într-o obşte. De fapt, chiar am vieţuit în mijlocul unei obşti, pentru că în cele două nopţi pe care le-am petrecut departe de casă am fost cazaţi la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Ospitalitatea părinţilor de acolo a făcut ca şederea noastră pe meleaguri bucovinene să fie plăcută, acest lucru ajutând şi mai mult la coeziunea dintre noi.

De asemenea, din tainele întâlnirii cu Dumnezeu prin Sfânta Scriptură am aflat de la părintele Hrisostom Rădăşanu într-un atelier intitulat „Lectura duhovnicească a Scripturii - recuperarea unei Tradiţii demult uitate“. Atelierul s-a desfăşurat pe două părţi: una teoretică şi una practică. În prima parte am învăţat cinci paşi care să faciliteze întâlnirea noastră cu Domnul Scripturii, iar în a doua parte am văzut, urmând cei cinci paşi învăţaţi, cât de plin de Viaţă este cuvântul lui Dumnezeu din textul sacru şi cum rezonează de puternic în fiinţa noastră, dacă acesta este primit cu o anumită pregătire.

Sâmbătă am învăţat din tainele duhovniciei şi uceniciei împreună cu părintele arhimandrit Damaschin Luchian. Scopul seminarului de formare a fost acela de a aprofunda relaţia noastră cu părintele duhovnic. Chipul blând al părintelui Damaschin m-a dus cu gândul la Păstorul cel Bun, la chipul pe care ar fi bine să îl aibă fiecare duhovnic. Acelaşi chip m-a făcut să mă simt ucenic. Pe lângă cele învăţate din pilda părintelui au mai fost şi câteva aspecte de ordin practic, care ne vor folosi în slujirea ce ne dorim să o îmbrăţişăm. Nu în ultimul rând, tainele pelerinajului le-am cunoscut din însăşi experienţa descrisă până acum. Am învăţat că un pelerinaj care nu are puterea să te schimbe mai bine nu este făcut. Pe mine m-a schimbat hermeneutica picturilor de la mănăstirile Voroneţ şi Suceviţa. La Voroneţ am văzut minunata lucrare a lui Dumnezeu cu neamul omenesc, transpusă în pictura din exteriorul bisericii. În cele din urmă, am rămas impresionaţi de înalta teologie ce caracterizează tot ansamblu pictural.

Un alt moment de mare însemnătate a avut loc duminică, după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, când părintele arhimandrit Nectarie Clinci, stareţul Mănăstirii Sihăstria Putnei, a rostit, la Casa Sebastian, un cuvânt de învăţătură. Caracterizat de simplitate şi susţinut de rugăciune, cuvântul părintelui stareţ a fost sămânţa aruncată în pământul inimilor noastre. Sunt sigur că această sămânţă va rodi pentru că nu a fost aruncată nici pe piatră, nici pe marginea drumului, nici între spini, ci în pământul lucrat cu multă îndemânare de către părinţii pe care i-am întâlnit în cele trei zile de pelerinaj.

„Mi-am dat seama ce oameni minunaţi am alături de mine“

Oricât de intens aş fi trăit în aceste trei zile, consider că experienţa mea este limitată şi nu redă complexitatea celor petrecute. De aceea, am rugat câţiva dintre colegi să împărtăşească experienţa lor din zilele de pelerinaj.

Iustin Petru Alui-Gheorghe: „A fost o experienţă minunată. Ne-am bucurat împreună de bogăţiile şi tezaurul nepreţuit al Bucovinei. Am descoperit câtă teologie poate exista în pictura de la Voroneţ şi Suceviţa. Apoi, la Sihăstria Putnei, am văzut ce înseamnă bunătatea şi ospitalitatea duse la superlativ de către blânzii şi bunii părinţi de acolo. Cele două ateliere de formare la care am participat au fost adevărate izvoare de cunoştinţe, cu un adevărat potenţial de schimbare pentru fiecare dintre noi. Toate acestea au fost încununate cu participarea noastră la slujba de Priveghere şi a doua zi la Sfânta Liturghie. Pentru mine acest pelerinaj a fost o adevărată gură de oxigen şi pentru aceasta le mulţumesc şi sunt profund recunoscător părinţilor noştri formatori, şi, nu în ultimul rând, colegilor, pentru frumoasa comuniune“.

Petru Cernat: „Experienţa primului pelerinaj alături de colegii de la Masteratul profesional a lăsat urme adânci în inima şi conştiinţa mea. Mi-am dat seama ce oameni minunaţi am alături de mine, de la care am foarte multe de învăţat. Pelerinajul acesta a unit pentru trei zile poveştile de viaţă a 22 de oameni. Cursurile la care am participat, închinarea la Mănăstirile Voroneţ, Suceviţa, Putna şi Sihăstria Putnei, Privegherea şi Sfânta Liturghie săvârşite împreună, chiar şi servirea mesei împreună, au sădit puternic în sufletul meu ideea fundamentală că mântuirea vine prin cel de lângă tine. Prin activităţile acestor trei zile am trăit o clipă din veşnicia dragostei lui Dumnezeu manifestată permanent în lume încă de la crearea ei“.

Cristian Butnăraşu: „Sihăstria Putnei... Este locul unde m-am descoperit şi ne-am îmbrăţişat sufletele! Au fost trei zile pline de formare şi de duhovnicie. Ne-am aşezat pe drumul spre preoţie având drept „motor“ rugăciunea. A fost cu adevărat un pelerinaj în care ne-am apropiat şi ne-am bucurat de comuniune, într-un cadru plin de iubire şi frumos. O experienţă extraordinară alături de oamenii lui Dumnezeu! Închin un „Mulţumesc!“ cu întreg sufletul şi de acum sper să ne auzim în rugăciune“.

Închei fiind în asentiment cu prietenii şi colegii mei, însetat de o nouă experienţă de acest gen şi cu mulţumitoare inimă pentru cei ce au făcut posibilă pregustarea din bucuriile şi binecuvântările Raiului. (Teletin Răzvan-Andrei, masterand Anul II - Misiune şi slujire pastorală)