„Un model de educaţie integral presupune un raport de cooperare între Familie, Şcoală şi Biserică“

La Iaşi a debutat ieri cea de-a IV-a ediţie a Simpozionului Internaţional dedicat părintelui Dumitru Stăniloae şi Anului omagial al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox. Evenimentul este organizat de Facultatea de Teologie Ortodoxă din Iaşi şi reuneşte invitaţi din străinătate, precum şi de la mai multe facultăţi de teologie ortodoxă din ţară.

Deschiderea evenimentului a avut loc în Aula Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu“ din Iaşi. Cuvântul de întâmpinare a fost rostit de prof. univ. dr.  Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, care a făcut referire la câteva aspecte legate de tema din acest an a simpozionului: „Teologie şi pedagogie. Identitate specifică şi responsabilitate comună în actul educaţiei“: „Sperăm ca prin acest simpozion, prin referatele care se vor susţine, prin dezbaterile care vor avea loc şi prin concluziile pe care le vom trage, simpozionul să fie o contribuţie în demersul atât de important şi din păcate destul de neglijat, cel al educaţiei. Ne-am gândit la teologie şi pedagogie pentru că doar împreună ele pot avea o contribuţie la formarea plenară a omului. De ce teologie şi pedagogie? Pentru că, după cum ştiu toţi teologii, Vechiul Testament a fost numit «pedagog către Hristos». Hristos Însuşi a fost numit «Învăţătorul». Prima dintre cele trei misiuni încredinţate Sfinţilor Apostoli şi ucenicilor a fost cea învăţătorească. Clement Alexandrinul scria pe la începutul veacului al treilea o lucrare importantă intitulată «Pedagogul». Sfinţii Trei Ierarhi au fost supranumiţi de către Biserică «mari dascăli ai lumii». Marii pedagogi Comenius, Pestalozzi au avut o strânsă legătură cu Biserica, cu teologia, iar la noi în Moldova, îl amintim pe marele Mitropolit Iacob Stamati, care, pe la anul 1800, a fost supranumit «Pestalozzi al românilor»“.

Prezent la deschiderea simpozionului, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Teofan a adresat un cuvânt de binecuvântare invitaţilor, dar şi organizatorilor evenimentului, subliniind importanţa evenimentului academic: „Aş dori să cred că «Biserica şi Şcoala» nu a rămas doar un slogan valabil pentru o situaţie de până acum 100-150 de ani. Poporul pe care noi încercăm a-l sluji nu are nevoie de certuri închipuite între nevoile Bisericii şi ale Şcolii, ci de valori spirituale şi intelectuale care trebuie mărturisite împreună. Aşa cum în fiecare din noi inima nu poate fi despărţită de minte decât cu riscul unei schizofrenii ucigaşe, tot astfel nu putem separa în viaţa lăuntrică credinţa de educaţie. Pentru orice demers educaţional care să fie adecvat vremurilor contemporane, dar în acelaşi timp fidel Tradiţiei, Biserica are nevoie de o reflecţie susţinută asupra relaţiei perpetue dintre istorie şi veşnicie, dintre lume şi Împărăţia lui Dumnezeu, dintre creat şi necreat. Acest raport a fost amplu dezbatut în spaţiul public românesc în ultimii 25 de ani. În ultima perioadă, constat un interes major privind situaţia disciplinei religie, dezbaterile fiind adesea intense şi provocatoare. În urma evenimentelor recente din peisajul socio-politic românesc, dar şi a implicaţiilor juridice privind ora de religie, ne aflăm astăzi în contextul de a reflecta cu mai multă atenţie asupra rolului şi locului Revelaţiei creştine în Şcoala românească. Legătura istorică indisolubilă dintre Biserică şi Şcoală în spaţiul românesc impune o implicare duhovnicească şi activă, inteligentă şi vizionară a Bisericii, locul de naştere al Şcolii româneşti.

În acest context, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat 2016 an al educaţiei religioase a tineretului creştin ortodox. În cadrul acestei preocupări se înscrie şi evenimentul de astăzi cu tema «Teologie şi pedagogie. Identitate specifică şi responsabilitate comună în actul educaţiei».  Subiectul este cu atât mai important cu cât constatăm că în multe părţi ale lumii şi într-o crescândă măsură şi la noi se încearcă separarea actului educaţional de orice referinţă religioasă. Tendinţe precum eliminarea educaţiei religioase şi a însemnelor creştine din şcoală, coordonarea tuturor elementelor educaţionale în conformitate cu ideologia «corectitudinii politice», diminuarea, uneori până la excludere, a rolului familiei din actul educaţiei, insistenţa pentru introducerea educaţiei sexuale în şcoli sunt orientări cu consecinţe dezastruoase pentru tânărul de astăzi, responsabilul de mâine pentru viaţa politică, economică, militară sau religioasă a lumii.

Stăruinţa Bisericii pentru menţinerea în cadrul actului educaţional a referinţelor la Dumnezeu, la Cartea sacră ca element inspirator în pedagogie nu se înscrie doar în datoria de a propovădui Evanghelia Domnului Hristos. În ecuaţie nu este inclusă doar perspectiva vieţii veşnice, cu imensa importanţă pe care o are acest aspect, ci şi viaţa pământeană a omului. Este o chestiune de libertate sau sclavie, de cultura vieţii sau a morţii, de demnitate sau de dezumanizare. Cert este că, şi aceasta o spuneau, în perioada interbelică, ideologii marxişti, că atât timp cât credinţa oamenilor este puternică şi familia este ţinută la loc de cinste, omul nu poate fi controlat pe deplin, manipularea nu se poate desfăşura în condiţii favorabile. În acest sens, credem şi mărturisim, suntem încredinţaţi şi stăruim în certitudinea că formarea personalităţii tânărului are nevoie şi de o dimensiune spirituală. Constantin Noica spunea că unde lipseşte un simţ, lipseşte o stiinţă. Este simţul legăturii cu Dumnezeu, simţul tainei, al sfinţeniei, al evlaviei şi al valorilor autentice. Doar Revelaţia poate arunca o lumină asupra acestor taine fără de care omul nu ar fi decât o biată maşinărie aflată la dispoziţia proceselor fizice şi chimice care o compun sau la îndemâna şi controlul ideologiilor de tot felul. Mircea Eliade a constatat, în urma unor ample investigaţii, dar mai ales ca experienţă proprie, faptul că fiinţa umană reuneşte trei nivele ale existenţei: biologică, culturală şi spirituală. Acest fapt mărturiseşte despre încercările dintotdeauna ale omenirii de aşezare într-un cadru de pedagogie autentică ce au presupus întâlnirea dintre datele fiinţei noastre sociale, culturale şi spirituale. Căci un model de educaţie integral presupune un raport de cooperare între Familie, Şcoală si Biserică“.

După ultimul mesaj inaugural, rostit de prof. dr. Dumitru Luca, prorector în cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi, a urmat un recital susţinut de Corul bărbătesc „Iosif Naniescu“ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi.

„Educaţia religioasă trebuie să aibă mai întâi un caracter confesional şi apoi un caracter interconfesional şi interdisciplinar“

În continuare, simpozionul a fost deschis oficial de prof. univ. dr. Constantin Cucoş de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei - Iaşi, cu expunerea „Educaţia religioasă - expresia unei conlucrări responsabile dintre Şcoală şi Biserică. Prezent şi perspective“. Universitarul ieşean a adus argumente istorice, culturale, pedagogice, strategice etc. în favoarea conlucrării şi complementarităţii dintre expertiza şcolii şi a bisericii în proiectarea şi realizarea educaţiei religioase instituţionalizate, a trecut în revistă structurile valorice purtate de această disciplină şi consecinţele în plan formativ, a reliefat noi încercări şi sfidări de care trebuie să se ţină cont, a evidenţiat realizări notabile, dar şi domenii perfectibile, sugerând căi concrete de creştere a calităţii orei de religie.

„Educaţia autentică presupune o apropiere şi o raportare conştientă şi responsabilă la valorile religioase ale spaţiului comunitar. Astfel de repere vor contribui la conturarea identităţii culturale, la conştientizarea, manifestarea şi afirmarea ei în diferite contexte de viaţă. Persoana trebuie să fie formată şi articulată axiologic în jurul unor valori de bază, să dispună de o coerenţă valorică internă care îi poate asigura o stabilitate şi performativitate exterioară. Valorile religioase contribuie la crearea acelui fundament valoric care conduce la o armonie şi coerenţă existenţială necesară la nivel individual şi social. Educaţia religioasă trebuie să aibă mai întâi un caracter confesional, pentru o bună «instalare» a persoanei în perimetrul cultural al grupului de referinţă, şi apoi un caracter interconfesional şi interdisciplinar, pentru cunoaşterea şi respectarea alterităţii confesionale, a altor moduri de raportare şi înţelegere a lumii“, a menţionat prof. univ. dr. Constantin Cucoş.

După festivitatea de deschidere, comunicările invitaţilor au avut loc în cadrul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Iaşi. Ele vor continua şi pe parcursul zilei de astăzi.