„În vremea aceea, fiind întrebat Iisus de farisei când va veni Împărăția lui Dumnezeu, El le-a răspuns și a zis: Împărăția lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
Vis de iarnă împlinit!
Pe înserate, când visele tainice ale copiilor se descoperă, membri ai Fundaţiei Iosif, ai Fundaţiei Medicale „Providenţa“, actriţa Gabriela Andrei a Teatrului „Luceafărul“ şi elevi ai clasei a X-a a Liceului Cantemir Iaşi, au poposit în satul Grozeşti, comuna Grozeşti, judeţul Iaşi, ca mesageri ai Moşului Crăciun.
Fiind primiţi cu multă căldură de către d-na director Maria Mihalache şi cadrele didactice de la Şcoala Grozeşti, precum şi de către domnul primar Cristea George din comuna Grozeşti, iniţiatorii acestui demers caritabil au oferit daruri copiilor cu ocazia serbării de sfârşit de an. Colindele acompaniate de chitară ale fetelor de la Liceul Cantemir şi sceneta vie, colorată şi plină de zâmbete au conturat un cadru perfect pentru împărţirea darurilor de către spiriduşii Moşului la 193 copii. Pentru a motiva şi a susţine educaţia şcolară, primii 50 de copii cu rezultatele cele mai bune la învăţătură au primit un bonus. Mergând prin sat, colindătorii au bucurat şi părinţii acestor copii, împărţind şi alimente şi hăinuţe.
Dorinţa oamenilor este de a fi mai buni şi dăruitori de Crăciun, însă ajutorul e bine să fie permanentizat şi susţinut, aşa cum a remarcat Claudiu Plămădeală, director Fundaţia Iosif: „Cumva, în linişte şi pe nesimţite, a avut loc un furt. Mi-a fost furată emoţia Crăciunului, adevărata semnificaţie a acestei sărbători, simplitatea şi bucuria de a dărui fără ca să aştept ceva în schimb. Toată agitaţia aceasta «comercială» care se creează în fiecare an de sărbători a devenit greoaie, obositoare şi mult, mult prea gălăgioasă pentru mine. E ca şi cum tot ce am eu nevoie ca să fiu fericit în această perioadă a anului e undeva la tine şi tu îmi «vinzi» acel ceva la un preţ special, promoţional chiar, pentru că, iată, este Crăciunul, iar acum toţi suntem mai buni. Am pregătit această serbare împreună cu bunii mei colegi, dar cu inima strânsă, parcă uşor obosit de gândul că fac ceva ce oricum toată lumea face şi nu am avut prea mari aşteptări. Asta până când am întâlnit copiii la şcoală şi... tot în linişte, însă din belşug, am primit din partea lor cel mai de preţ dar pe care l-aş fi putut primi de Crăciun: emoţia, bucuria sinceră şi neprefăcută a unei inimi de copil care încă mai crede în poveşti. Nu pot decât să spun: mulţumesc, dragi copii!“.
Case care cu greu pot fi numite... case
Copiii au intrat în lumea fascinantă a teatrului de păpuşi, de unde au învăţat lecţii importante, anume că doar împreună cu prietenii pot fi fericiţi, că cei cuminţi vor primi daruri de la Moş Crăciun şi că veselia este molipsitoare. Sceneta Naşterii Mântuitorului a fost interpretată cu ajutorul păpuşilor, moment artistic care a trezit curiozitatea şi interesul copiilor.
Această împreună-serbare, a celor mici împreună cu cei mari, a colindătorilor, dar şi a oaspeţilor, a însemnat o bogată trăire, producând multe emoţii tuturor: „Nimic mai sublim decât să fii în preajma copiilor, să dăruieşti, dar în acelaşi timp, cu aceeaşi măsură, să primeşti... bucurie, entuziasm, iubire. Emoţii puternice am văzut în privirea lor curată, lacrimi de bucurie sau de durere, curiozitate şi voie bună. Am colindat şi am fost colindaţi, am jucat şi am privit jocul copiilor, foarte reuşit de altfel, i-am viziat la căsuţele lor, unele dintre ele nici nu pot fi numite în acest fel, am împărtăşit cu ei totul. Implicarea din partea tuturor a făcut ca această activitate să fie primită cu aplauze şi zâmbete pe chipul copiilor, dar şi a părinţilor. Pot spune că am trăit naşterea Pruncului Iisus cu fiecare copil în parte. Mulţumim Domnului şi tuturor celor care a făcut posibilă împlinirea acestui frumos vis de iarnă“, ne-a împărtăşit Nicoleta-Cristina Chirvasă, asistentul social al Fundaţiei Medicale „Providenţa“.
Să dăruieşti din ceea ce nu ai şi vei primi, spunea Nicolae Steinhardt. Conştienţi că nimic nu putem face noi, nădăjduim în lucrarea Pruncului născut în ieslea sfântă. Aşa cum ne spune şi tema scenetei, credem şi noi: bucuria se învaţă şi prietenia este o floare rară.