200 de ani de la temeluirea Bisericii Vovideniei

Biserica mehedințeană Crainici, închinată praznicului Intrării Maicii Domnului în biserică, a împlinit două secole de la punerea pietrei de temelie. Aniversarea a fost făcută prin rugăciune, în mijlocul credincioșilor aflându-se Preasfințitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului și Strehaiei, care a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de slujitori.

Împlinirea a 200 de ani de la temeluirea sfântului așezământ a fost un prilej de bucurie atât pentru membrii comu­nității, cât și pentru invitații care au luat parte la slujba euharistică.

Răspunsurile din timpul Sfintei Liturghii au fost date de către Grupul „Sfântul Nicodim” de la Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin. În cuvântul de învățătură rostit, PS Părinte Nicodim le-a vorbit tuturor celor prezenți despre însemnătatea acestei mari sărbători și despre importanța pe care o are asupra vieții fiecăruia.

Biserica din Crainici este monument istoric și a fost ctitorită în 1818 de boierii Burnaz. Pictarea și sfințirea bisericii s-au realizat în 1837 în tehnica frescă, atât la interior, cât și la exterior cu sfinți proroci. Boierii Burnaz au dorit să realizeze această biserică după ce au văzut biserica boierilor Glogoveni, construită la 1730 în satul Glogova (jud. Gorj).

Biserica are naos dreptunghiular cu Altar semicilindric și catapeteasma de zid. Pridvorul este deschis cu 6 stâlpi și 5 arce, care susțin 2 calote sferice. Biserica a fost de la început acoperită cu șindrilă, care a fost înnoită în 2008. Conform tradiției, se știe că în centrul satului, pe Ulița Țigănească, pe deal, a existat o veche biserică de lemn, mai veche decât cea a boierilor Burnaz.

Această biserică de lemn a fost însă folosită drept combustibil de către autoritățile comuniste din 1950, la cuptorul de topit piatră de var, pentru a se realiza Căminul Cultural al satului. Pe locul ei nu s-a păstrat decât vechea clopotniță de lemn.

Localitatea Crainici este cunoscută drept locul natal al ieroschimonahului Nil Dorobanţu, născut aici la 1 august 1920, într-o veche familie de moşneni olteni. A fost licenţiat în Filosofie şi Litere, absolvent în Drept şi doctorand la Teologie. Primele trei clase le-a făcut în satul natal, apoi clasa a IV-a în Bucureşti, la şcoala primară a sectorului Ateneul Popular, avându-l coleg pe regele Mihai, Colegiul „Sfântul Sava” şi Liceul Militar „Alexandru Sturza” din Craiova. A absolvit Școala militară, ieşind ofiţer activ cu gradul de sublocotenent, împărtăşind cariera militară, la fel ca unchiul său, generalul Gheor­ghe Dorobanţu. A renunţat la cariera militară pentru studiu, absolvind Teologia, Filosofia, Literele şi Dreptul, toate cu „Magna cum laudae”. Cunoştea nu mai puţin de 12 limbi străine. Călugărit la Cernica, a trecut prin eparhiile de Galaţi şi Buzău, hirotonit ierodiacon în 1948 şi ieromonah în 3 iulie 1949. În 1952 era vieţuitor la Râmeţ, când a cerut a fi primit la Nicula. În martie 1977, imediat după cutremur, părintele este adus în satul Crainici. A fost lovit puternic la piept, dar nu se ştiu exact cauzele loviturilor. Nu lasă pe nimeni în preajma sa decât pe sora sa, Paulina Dorobanţu. În data de 27 martie 1977 a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat în satul său natal, Crainici.