Între cele mai noi tipărituri de la Editura „Mitropolia Olteniei” se numără două valoroase lucrări de teologie patristică. „Sfinţii Părinţi - teologii Bisericii” şi „Personalităţi teologice bizantine (sec. VIII-XV)” sunt semnate de pr. conf. dr. Constantin Băjău, cadru didactic la Facultatea de Teologie din Craiova.
Cele două cărţi, publicate cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, reuşesc să redea, sub condeiul părintelui profesor, veritabile şi autentice direcţii de cercetare tinerilor studenţi, masteranzi şi doctoranzi din cadrul facultăţii craiovene.
„Sfinţii Părinţi - teologii Bisericii”
Prima dintre ele, „Sfinţii Părinţi - teologii Bisericii”, reprezintă teza de abilitare a pr. conf. dr. Constantin Băjău, de anul acesta coordonator de doctorat în cadrul Şcolii Doctorale „Sfântul Nicodim” din Craiova. În cele 300 de pagini, părintele profesor argumentează valoarea, menirea şi misiunea termenului de teolog, aşezându-l de fiecare dată în slujba Sfintei Biserici. Sunt prezentate astfel din perspectivă biografică şi patristică mai multe figuri de seamă din teologia ortodoxă: Sfinţii Părinţi Capadocieni: Grigorie Teologul şi Grigorie de Nyssa, Sfântul Simeon Noul Teolog sau Sfântul Petru al Argosului. În concluzie, pentru autor „teologul cel mai de seamă, o aristos theologos, ca persoană excepţională, contemplând pe Dumnezeu, se bucură de o profundă cunoaştere a adevărului, adevăr pe care îl propovăduieşte celorlalţi creştini, fiindu-le de folos pentru mântuire” (p. 244).
„Personalităţi teologice bizantine (sec. VIII-XV)”
Cea de-a doua lucrare semnată de pr. conf. univ. dr. Constantin Băjău se intitulează „Personalităţi teologice bizantine (sec. VIII-XV)”. Concepută în sprijinul cursului de neopatristică, pe care pr. Băjău îl predă masteranzilor de anul I, la Facultatea de Teologie din Craiova, cartea are o valoare sintetizatoare. Ea oferă perspective generoase asupra perioadei patristice la care se raportează şi totodată prezintă specificul teologiei bizantine în contextul misionar al Bisericii. Sunt prezentate, de asemenea, sistematic personalităţi teologice din lumea bizantină, laolaltă cu realizările lor teologice şi literare. Distincţia bio-bibliografică se face în funcţie de două mari perioade: „Perioada anilor 787-1054” şi „Perioada anilor 1054-1453”. Momentele-cheie în jurul cărora gravitează analiza patristică a părintelui profesor sunt, aşadar, 1054 - marea schismă dintre Răsărit şi Apus şi 1453 - căderea Constantinopolului sub turci. Lucrarea se încheie cu două anexe: „Lista împăraţilor Imperiului Bizantin, anii 787-1453” şi „Lista patriarhilor Constantinopolului, anii 787-1453”. În acest interval de înflorire şi decadenţă a Imperiului Bizantin se disting figuri importante de teologi şi Părinţi ai Bisericii, precum: Teodor Studitul, Fotie, Leon Isaurul, Suidas, Simeon Metafrastul, Nichita Stithatul, Ioan Mavropoulos, Ioannis Italos, Nichifor Gregoras, Varlaam de Calabria, Nicolae Cabasila etc.
Cele două lucrări de teologie patristică aşază o valoroasă contribuţie la activitatea academică a Bisericii pe plan naţional, remarcându-se prin prospeţime, elan, consistenţă şi acrivie.
