Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Oltenia Biserica este casa lui Dumnezeu care străluceşte tuturor

Biserica este casa lui Dumnezeu care străluceşte tuturor

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Oltenia
Data: 24 August 2019

Sfântul Ioan Gură de Aur definește Biserica drept „Trupul lui Hristos”, al cărui Cap este Însuşi Iisus Hristos. Ea este un trup organic ale cărui membre, care sunt credincioşii, trebuie să stea într-o armonie perfectă. Ea este prelungirea Întrupării Mântuitorului de-a lungul veacurilor. Ca aspect invizibil, Biserica este formată din elementul divino-uman. Ea este casa lui Dumnezeu care străluceşte tuturor. Această strălucire este reflectarea iubirii, a slujirii și a blândeţii lui Iisus Hristos către oameni. În acest sens, Sfântul Ioan Hrisostom ne cere evlavie şi respect faţă de Biserică, caci ea „este şcoala duhovnicească a creştinilor şi casa unde locuieşte Dumnezeu Însuși. În locașul Bisericii trebuie să fie disciplină şi evlavie în timpul slujbelor, nu zgomot şi dezordine ca în alte adunări, căci Biserica în ambele înțelesuri este locul îngerilor şi al Împărăției lui Dumnezeu, unde cerul coboară pe pământ”. Pe de altă parte, Sfântul Părinte li se adresează preoţilor, arătându-le că este de neapărată trebuință să împărtăşească „aceste daruri cu multă băgare de seamă. Nu mică va fi osânda dacă îngăduiți să se împărtășească de la această masă cineva pe care-l știți cu vreun păcat. Sângele lui Hristos din mâinile voastre se va cere. De-ar fi general, de-ar fi mare dregător, de-ar fi chiar cel cu diadema pe cap, oprește-l dacă se apropie cu nevrednicie! Tu ai mai multă putere decât el. Dacă ți s-ar fi încredințat să ai grijă de cură­țe­nia apei unui izvor din care bea o turmă și ai vedea că vine la apă o oaie plină toată de noroi la gură, n-ai lăsa-o să se plece să bea, ca să nu tulbure izvorul; aici însă nu ți s-a încredințat izvorul unei ape, ci Izvorul Sângelui și al Duhului. Și când îi vezi pe unii că se apropie, deși au păcate mai murdare decât pământul și noroiul, nu te revolți și nu-i oprești? Ce iertare mai poți avea? Pentru aceasta v-a cinsti Dumnezeu pe voi, preo­ți­lor, cu această cinste, ca să-i deo­se­biți pe unii de alţii. Aceasta este vrednicia voastră, această-i trăi­nicia voastră, această-i toată cununa voastră, nu ca să umblați într-o haină albă și străluci­toare”. (Pr. Preda Marius)