„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Biserica este casa lui Dumnezeu care străluceşte tuturor
Sfântul Ioan Gură de Aur definește Biserica drept „Trupul lui Hristos”, al cărui Cap este Însuşi Iisus Hristos. Ea este un trup organic ale cărui membre, care sunt credincioşii, trebuie să stea într-o armonie perfectă. Ea este prelungirea Întrupării Mântuitorului de-a lungul veacurilor. Ca aspect invizibil, Biserica este formată din elementul divino-uman. Ea este casa lui Dumnezeu care străluceşte tuturor. Această strălucire este reflectarea iubirii, a slujirii și a blândeţii lui Iisus Hristos către oameni. În acest sens, Sfântul Ioan Hrisostom ne cere evlavie şi respect faţă de Biserică, caci ea „este şcoala duhovnicească a creştinilor şi casa unde locuieşte Dumnezeu Însuși. În locașul Bisericii trebuie să fie disciplină şi evlavie în timpul slujbelor, nu zgomot şi dezordine ca în alte adunări, căci Biserica în ambele înțelesuri este locul îngerilor şi al Împărăției lui Dumnezeu, unde cerul coboară pe pământ”. Pe de altă parte, Sfântul Părinte li se adresează preoţilor, arătându-le că este de neapărată trebuință să împărtăşească „aceste daruri cu multă băgare de seamă. Nu mică va fi osânda dacă îngăduiți să se împărtășească de la această masă cineva pe care-l știți cu vreun păcat. Sângele lui Hristos din mâinile voastre se va cere. De-ar fi general, de-ar fi mare dregător, de-ar fi chiar cel cu diadema pe cap, oprește-l dacă se apropie cu nevrednicie! Tu ai mai multă putere decât el. Dacă ți s-ar fi încredințat să ai grijă de curățenia apei unui izvor din care bea o turmă și ai vedea că vine la apă o oaie plină toată de noroi la gură, n-ai lăsa-o să se plece să bea, ca să nu tulbure izvorul; aici însă nu ți s-a încredințat izvorul unei ape, ci Izvorul Sângelui și al Duhului. Și când îi vezi pe unii că se apropie, deși au păcate mai murdare decât pământul și noroiul, nu te revolți și nu-i oprești? Ce iertare mai poți avea? Pentru aceasta v-a cinsti Dumnezeu pe voi, preoților, cu această cinste, ca să-i deosebiți pe unii de alţii. Aceasta este vrednicia voastră, această-i trăinicia voastră, această-i toată cununa voastră, nu ca să umblați într-o haină albă și strălucitoare”. (Pr. Preda Marius)