Biserica „Sfântul Nicolae” din Ţiu

Istoria localităţii doljene Țiu se împleteşte cu tradiţia bisericii de aici. Componentă a comunei Cernătești, aşezarea se găseşte la 38 km de Craiova, la poalele dealului Perilor, unde se aşază de peste două sute de ani biserica închinată Sfântului Ierarh Nicolae.

Prima biserică din Parohia Ţiu, din Protopopiatul Craiova Nord, judeţul Dolj, stă menţionată în documente începând cu secolul al XVI-lea, din timpul domniei lui Mihai Viteazul. Zidirea ei a început a se face pe la anul 1901, o contribuţie importantă având părintele paroh Constantin Niculae. El este cel care a mobilizat întreaga suflare a credincioşilor, reuşind să ridice biserica în centrul satului. Lucrările au fost gata în cinci ani (1905), slujba de sfinţire fiind săvârşită de Athanasie Mironescu, pe atunci Episcop de Râmnic.

Sfântul locaş a fost construit din lemn, cu altar, naos și pronaos, adăugându-se mai apoi un pridvor mare. Lucrarea înaintaşilor a fost înfrumuseţată de-a lungul veacurilor. Ultima etapă de restaurare de anvergură a fost finalizată în anul 2009 de preotul paroh Adrian Constantin Singureanu. Renovarea locașului de cult a constat în refacerea structurii de rezistență, schimbarea ușilor de la intrarea în sfânta biserică și Sfântul Altar.

Ostenitori ai Sfântului Altar

Primul slujitor al acestei biserici a fost preotul Popa Ion, numit și Papianul. Venise chiar din Sfântul Munte, unde împărtăşise puternica tradiţie a rugăciunii şi slujirii frumoase. După moartea lui Papianu, prin anul 1700, a venit preotul Belu din Argetoaia. I-au urmat mai apoi: preotul Răduică (1750-1800) şi preotul Neacșu Grigorie (Gligore). În toți acești ani, cântăreții la sfânta biserică au fost cei din familia preotului Papianu, fii și nepoți care s-au dedicat și învățământului. După moartea părintelui Neacșu Gligore, au urmat preotul Roman și apoi preotul Constantin Niculae, care a slujit până în anul 1908. După dânsul a urmat pentru scurt timp părintele Biron Cristescu. La 1 ianuarie 1912, la biserica din satul Țiu, a fost numit preot paroh Dumitru I. Popescu, care va rămâne toată viața în acest sat. După moartea părintelui Dumitru Popescu, a slujit ginerele său, preotul Iordache Grigorașcu, acesta devenind paroh la 15 ianuarie 1932. În 1973, este numit ca paroh preotul Paul Popescu, fiul părintelui Dumitru Popescu. După Paul Popescu nu au mai fost numiți preoți parohi, decât suplinitori din alte parohii apropiate. În luna februarie 2009, a fost numit aici Adrian Constantin Singureanu, care este paroh şi astăzi.

Parohia Țiu a găzduit nenumărate acțiuni filantropice pentru bătrâni și copii. Prin implicarea oamenilor de bine, s-a putut asigura hrana bătrânilor și familiilor sărace, dimpreună cu medicamente, alimente și îmbrăcăminte, tratarea dinților copiilor printr-un program numit „Dinți Sănătoși”, excursii efectuate la multe mănăstiri și locașuri sfinte din țară, cumpărarea a două aparate auriculare pentru un copil diagnosticat cu hipoacuzie bilaterală severă etc.