„Zis-a Domnul: Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați; dați și vi se va da; turna-vor în sânul vostru o măsură bună, îndesată,
Bucurii duhovniceşti la Craiova şi Râmnic
Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, a slujit duminică, 29 ianuarie, la Paraclisul mitropolitan „Sfântul Gheorghe”-Vechi din Craiova. Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a slujit la Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Nicolae” din Râmnic.
Peste o sută de credincioşi craioveni au luat parte la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită de IPS Părinte Irineu la Altarul Paraclisului mitropolitan „Sfântul Gheorghe”-Vechi, în cea de-a 17-a Duminică de după Rusalii. În cuvântul rostit la finalul slujbei euharistice, Părintele Mitropolit Irineu a explicat pericopa evanghelică a acestei duminici. „Vestea despre Mântuitorul Hristos și despre faptele Lui se răspândise dincolo de hotarele sfinte. Și astfel, o femeie cananeancă, din ţinuturile de dincolo de Iordan, dorind ca fiica ei să se facă sănătoasă, a arătat multă credință și evlavie față de Mântuitorul Iisus Hristos. Atât Domnul nostru, cât și femeia aceasta parcă se așteptau reciproc. Mântuitorul știa că femeia avea să-I iasă în întâmpinare și să ceară ajutor.
Femeia nu s-a apropiat de Domnul, după obiceiurile și tradițiile lor, ci striga în urma Lui, îndurerată de suferință, ştiind cât de mult suferea fiica ei. Își dădea seama că nimeni nu poate să izgonească duhurile necurate și că nu există medicament pentru asemenea boală. Neavând aceste arme, lumea dinaintea Mântuitorului Iisus Hristos n-a reușit să facă asemenea vindecări și asemenea minuni. Numai Domnul, Care a venit în lume să mântuiască pe tot omul, avea asemenea putere şi a putut, doar prin cuvânt, să vindece pe fiica cea bântuită de duhuri necurate”, a subliniat IPS Părinte Mitropolit.
„Dumnezeu nu renunţă niciodată la noi”
În continuare, Mitropolitul Olteniei a vorbit despre dragostea și purtarea lui Dumnezeu față de oameni. „Dumnezeu, în bunătatea Sa fără margini, pregătește sufletele oamenilor ca să se întâlnească cu El. Este o lucrare nevăzută a lui Dumnezeu ce se petrece în sufletul nostru. Nu ne dăm seama de multe ori de ce ni se-ntâmplă, pentru că nu cunoaștem mai dinainte firul vieții noastre și evenimentele la care vom fi părtași. Noi știm că Dumnezeu ne iubește și că El ne-a creat și poartă grijă de noi prin Providența Sa dumnezeiască. În felul acesta, noi ne desfășurăm viața în credință. Chiar dacă nu suntem atât de conștienți de această purtare de grijă a lui Dumnezeu sau nu, totuși, Cel care ne-a creat nu ne va părăsi niciodată. Odată ce am fost plănuiți de Dumnezeu și ne-am născut pe pământul acesta, nu mai încetăm să existăm, și întotdeauna vom fi aici, pe pământ și în ceruri, veșnici. Prin planul creației Sale, Atotputernicul și Creatorul nostru nu renunță niciodată la noi, ci se arată purtător de grijă și iubitor de oameni”, a adăugat Părintele Mitropolit Irineu.
Biserica „Sfântul Gheorghe”-Vechi
Situată în zona centrală a municipiului Craiova, Biserica „Sfântul Gheorghe”-Vechi a fost ridicată la începutul anilor 1730. Sfântul locaș a fost cunoscut o vreme de credincioși ca „mănăstire”, așa cum reiese din însemnările lui Dionisie Fotino și din alte cartografii mai vechi. Într-un document datat în perioada 1813-1815, se află trecută „Biserica «Sfântul Nicolae»-Vechi, cu hramul «Sfântul Mucenic Gheorghe», făcută de neguțătorii mahalagii. Mai târziu i s-a popularizat numele de «Sfântul Gheorghe”-Vechi» (Pr. Gogu Demetrescu, Sinodicon, 1982). De-a lungul anilor a suferit mai multe lucrări de renovare și consolidare, iar din anul 2009 funcționează ca paraclis mitropolitan.
Binecuvântări arhiereşti pentru credincioşii râmniceni
Credincioşii râmniceni au dobândit prilej de bucurie duhovnicească, luând parte la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, săvârşită de IPS Părinte Varsanufie în Catedrala Arhiepiscopală „Sfântul Ierarh Nicolae”. În cuvântul de învățătură împărtășit celor prezenți, IPS Varsanufie a arătat faptul că „femeia cananeancă, îndurerată fiind de suferința fiicei sale, își așază nădejdea în Mântuitorul Iisus Hristos, despre Care auzise, probabil, că-i vindecase și pe cei doi demonizați din ținutul Gherghesenilor. Auzind că Mântuitorul Iisus Hristos a venit în ținutul ei, aceasta a alergat înaintea Lui pentru a-L ruga să-i tămăduiască fiica. Vindecarea fiicei a fost împlinită după convorbirea dintre Mântuitorul cu femeia cananeancă și după mijlocirile Sfinților Apostoli, fapt care ne arată puterea rugăciunii stăruitoare, a rugăciunilor de mijlocire săvârșite pentru cei aflați în suferință și puterea rugăciunii mamei pentru copilul ei. Această femeie n-a căzut în deznădejde, ci crede cu tărie că Fiul lui Dumnezeu poate săvârși minunea vindecării fiicei sale, fapt pentru care Însuși Mântuitorul o apreciază când a spus că nu s-a văzut atâta credință între fiii lui Israel”.