Creștinii au început să venereze pe mărturisitori încă din secolul al IV-lea, când s-a şi început înscrierea lor în calendare și li s-au stabilit sărbători. Când creștinii nu au mai fost înfricoșați de persecutori și au început să ducă o viață pașnică, s-a introdus în Biserica creștină obiceiul de a înscrie în diptice numele mărturisitorilor care au strălucit prin sfințenia lor fără să fi luat, cu toate acestea, coroana de martir. Ei au mărturisit credința și au biruit păcatul luând pildă întru aceasta de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Ceata mărturisitorilor se compune din patru grupe: ierarhi, împărați, învățători și eremiți. Dintre ierarhi putem menționa pe Sfinții Nicolae, Spiridon, Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Chiril al Ierusalimului, Ambrozie al Mediolanului, Grigorie de Nissa, Ioan Hrisostom, Epifanie al Salaminei, Chiril al Alexandriei, Andrei Criteanul ş.a., ale căror nume se văd în sinaxarele anului bisericesc. Acești păzitori ai învățăturilor evanghelice sunt încoronaţi de Biserică şi venerați de credincioși pentru scrierile lor de o adâncă erudițiune creştină, pentru combaterea ereticilor și propovăduirea moralei, întru care s-au dat pe ei înșiși pildă. Ierarhii sunt pictați de obicei îmbrăcați în podoabele lor arhiereşti, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia în mâna stângă. Ei însă se mai pot zugrăvi și în alte chipuri: învățând poporul, predicând etc.
Există și împărați ori membri ai familiilor imperiale care prin meritele lor și ocrotirea ce au oferit-o Bisericii au intrat în ceata sfinților. Putem aminti aici pe Sfinţii Împărați Constantin şi maica sa, Elena; Placila, soția lui Teodosie cel Mare; Pulheria, fiica lui Arcadie și sora lui Teodosie cel Mic; Irina, soția iconoclastului Leon IV Chazarul; Teodora, soția iconoclastului Teofil; Teofania, soţia lui Leon cel Întelept ş.a. Aceste persoane se pictează cu coroana pe cap, mantia împărătească, crucea în mâna dreaptă şi alte însemne împărăteşti.
Învățătorii bisericeşti, precum Maxim Mărturisitorul, Nichita Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Iosif Studitul ș.a. sunt înfătişați în simplitatea hainei lor, lungă şi largă, scriind ori ținând o carte în mână.
Cuvioșii eremiţi, din care fac parte şi stâlpnicii, sunt pictați cu bărbi lungi, în hainele lor monahale, camilafcă pe cap, mătănii în mână şi adeseori ținând un pergament cu texte din Sfânta Scriptură ori maxime monahale. Între cuvioși, cei mai cunoscuți sunt: Antonie cel Mare, Eftimie cel Mare, Arsenie cel Mare, Teodosie cel Mare, Pahomie, Pavel Tibeul, Atanasie din Athon ş.a.
Cuvioasele femei s-au distins fie prin păstrarea fecioriei în toată viaţa, fie prin virtuți exemplare. Cele mai cunoscute femei cuvioase venerate de creştini sunt: Evlampia, Procopia, Iuliea, Tatiana, Teofila, Teodora, Minodora, Taisia, Pelaghia, Martha, Domnica, Teofana, Sofia, Efimia, Eufrosina, Melania, Irina ş.a. Aceste sfinte sunt pictate cu văluri pe cap ori cu nimb, îmbrăcate cu haine lungi ori mantii monahale. În mână ţin o cruce ori floarea crinului, simbolul nevinovăţiei şi al virtuții.
