Comemorare a victimelor regimului comunist la Drobeta-Turnu Severin

Cu binecuvântarea Preasfinţi - tului Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, un sobor de preoţi a oficiat slujba Parastasului pentru sufletele tuturor mehedinţenilor care s-au mutat la Domnul şi au trecut prin grele încercări în timpul deportărilor şi strămutărilor de amploare în Câmpia Bărăganului. La monumentul din parcul Dragalina din Drobeta-Turnu Severin s-au înălţat timp de câteva minute rugăciuni în memoria celor care au pierit în timpul regimului comunist fără să fi avut vreo vină şi au fost depuse coroa ne și jerbe de flori. Slujba de pomenire a fost oficiată de pr. Mihai Zorilă, vicarul eparhial al Episcopiei Severinului și Strehaiei, de pr. Ionuț-Cosmin Ștefan, inspectorul bisericesc al eparhiei, și pr. Iulian Pruiu, secretar epar hial. La comemorare au participat: subprefectul județului Mehedinți, Octavian Tuțu, și primarul orașului Drobeta-Turnu Severin, Marius Screciu. Deportările în Bărăgan au reprezentat o acţiune de amploare întreprinsă de regimul comunist din România, cu scopul de a reloca forţat populaţia care locuia pe o rază de aproximativ 25 km de la graniţa cu Iugoslavia, din judeţele Timiş, Caraş-Severin şi Mehe - dinţi în Câmpia Bărăganului. Ziua de 18 iunie 1951 reprezintă pentru istoria poporului nostru una de mare tristeţe şi durere pentru sute şi mii de români şi aşa va rămâne în veci. A fost o zi neagră a deportărilor, întrucât suferinţa îndurată atunci şi în anii ce-au urmat nu va putea fi uitată niciodată de întreg po - porul român. În Bărăgan, aceşti oameni nu au uitat nici o clipă cine sunt şi nici de unde au fost smulşi cu forţa, purtându-şi cu demnitate cătuşele deportării şi credinţa în Dumnezeu. Acum 68 de ani, cei mai buni gospodari, floarea intelectualităţii, au fost lăsaţi în stepa Bărăganului, sub cerul liber, fără agoniseala strânsă de o viaţă. Experienţa amară şi plină de suferinţă este încă vie în sufletele celor care au trăit-o. E o datorie a noastră de a reface simbolic solidaritatea unei comunităţi, unită în primul rând prin amintire, dar şi prin faptul că, în situaţiile tragice pe care le-a traversat, mobilizarea în faţa greului şi ajutorul celorlalţi au fost condiţii ale supravieţuirii.