Sfântul împăratul Constantin a regândit modul de viață al veacului al IV-lea. El garantează libertatea de credință a tuturor oamenilor și promovează creștinismul, susținând lucrarea Bisericii de propovăduire a mesajului biblic, de sfințire a oamenilor prin harul divin și de conducere a creștinilor spre Împărăția cea veșnică și fericită a Sfintei Treimi. Primul împărat roman creștin îi recomandă regelui persan Shapur al II-lea să nu-i persecute pe creștinii din țara sa, ci să aibă grijă de ei: „Iubește-i cu toată tăria iubirii tale de oameni". La începutul secolului al IV-lea, împăratul Constantin, născut și crescut într-o familie romană creștină, a înțeles că numai creștinismul poate da un sens imperiului său aflat într-o criză morală, pentru că el garantează învierea oamenilor buni și sfinți. Cu toate că și religiile tradiționale vorbeau despre o existență după moarte ori despre o oarecare eternitate, numai religia creștină învăța că omul este o ființă pentru veșnicie, dar creat spre o veșnice personală.
Constantin cel Mare s-a implicat personal în disputele religioase izbucnite în Biserica Africii ori în cea alexandrină, păstrând fără modificare dreapta credință și rânduiala eclezială. A fost cel dintâi împărat roman pe care apropiații lui l-au surprins rugându-se și postind, militând pentru pace și înțelegere. În anul 321 împăratul poruncește ca ziua duminicii să fie pentru rugăciune sau un moment de repaus pentru cei necredincioși. Tot din porunca imperială viețuirea oamenilor simpli, a celor în lipsă și neajutorați a fost sprijinită prin măsuri legislative sau prin înființarea tribunalelor episcopale. Cu o zi înainte de moartea sa, grupul de episcopi care îl însoțea pe împărat în campania antipersană l-a botezat în rânduiala creștină, devenind astfel cel dintâi împărat roman care a devenit creștin, membru al Bisericii și fiu al lui Dumnezeu. Mai mult, modelul creștin al împăratului Constantin a fost imitat de cei din administrația romană, de către soldați sau de toți admiratorii împăratului.
Aproape fiecare membru al familiei constantiniene a ctitorit biserici în cele mai importante orașe ale imperiului și a ajutat la păstrarea învățăturilor de credință, atacate intens de ereziarhi. Amintim în special pe mama și soacra împăratului – Sfânta Elena și respectiv Eutropia – care au plecat în țara Mântuitorului pentru a descoperi peștera Sfântului Mormânt și a ctitori biserici în cele mai importante locuri unde a călătorit Iisus. Biserica noastră Ortodoxă i-a trecut pe împărații Constantin și Elena în calendarul sfinților creștini, prăznuindu-i în fiecare an la data de 21 mai ca Sfinți întocmai cu Apostoli. Importanța acestei familii filocreștine decurge și din traiectoria pe care Sfântul împărat Constantin cel Mare a declanșat-o la începutul secolului al IV-lea, a cărei finalitate va fi atinsă în anul 380 de către Sfântul împărat Teodosie cel Mare prin edictul ce proclama creștinismul ca religie oficială a Imperiului Roman.
