Aşezată la marginea oraşului Craiova, la ieşirea spre Bălceşti-Vâlcea, Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Parohia Şimnicu de Jos îmbracă o frumoasă tradiţie de misiune şi slujire ortodoxă. Sfântul locaş a fost ctitorit de boierul Ioan Hagiady şi de soţia sa Maria, în anul 1859. În urmă cu doi ani, biserica a fost complet restaurată, fiind resfinţită de Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Irineu la data de 1 septembrie 2013.
În marginea oraşului Craiova, pe drumul ce pleacă spre Râmnicu Vâlcea prin Murgași, se găseşte aşezată de peste un secol şi jumătate Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, ctitoria boierilor Ioan şi Maria Hagiady. Adevărată oază de linişte duhovnicească la ieşirea din aglomeraţia urbei, sfântul locaş se deschide pelerinului cu generozitate prin frumuseţea curţii interioare, poftindu-l mai apoi în tainicul duhului de rugăciune dinlăuntrul zidurilor sfinte. Totul e linişte aici. Ne părăsește dintr-odată zarva orașului şi gândul ne este purtat încet, încet spre Dumnezeu.
Darul familiei Hagiady
Zidurile unui locaş de închinare aici, la Şimnicu de Sus, au început să se înalţe pe la anul 1859, din ambiţia unui creştin cu suflet mare, Ioan Hagiady. Om cu stare, macedonean de neam, acest generos boier a gândit să închine prisosul său către Cel care toată viaţa îi purtase de grijă. Era pe atunci membru al Municipalităţii, magistru la Tribunalul de Comerţ, deputat în Adunarea Naţională şi senator. Înconjurat de dragostea şi credincioşia soaţei sale Maria, Hagiady a închinat sfântul locaş Maicii Domnului, spre veşnica pomenire a neamului său. De aceea, pentru o perioadă, biserica a avut regim particular, dat fiind faptul că era aşezată în afara cetăţii. Mai apoi, darul familiei Hagiady s-a împărtăşit cu generozitate tuturor credincioşilor, care şi-au ridicat locuinţe în împrejurimi, devenind astfel (după 1908) biserică parohială. Lăsându-şi spre amintire veşnică frumoasa ctitorie, boierul a trecut la Domnul în ziua de 31 martie 1871.
Lucrări administrative
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Şimnicu de Sus este construită din cărămidă și acoperită cu tablă. Catapeteasma a fost zidită tot din cărămidă, turla fiind din lemn şi îmbrăcată cu tablă și străjuind deasupra pronaosului. Primele reparaţii s-au făcut în anul 1889. În 1942 a fost legată cu centură metalică din cauza fisurilor apărute în zid.
Slujitorii Sfântului Altar s-au arătat a fi oameni vrednici, cu dragoste de cele sfinte şi de sufletele încredinţate spre păstorire. Astfel, istoria recentă îl dă pildă pe vrednicul de pomenire preot Marcel Gheorghe, care a restaurat pictura sfântului locaş. Astăzi îi urmează în slujirea de paroh preotul Cătălin Dan, care a dus la bun sfârşit în urmă cu doi ani un amplu proiect de restaurare şi reconsolidare a sfântului locaş. Astfel, cu ajutorul credincioşilor, preotul Dan a reamenajat curtea interioară, a refăcut acoperişul, a executat numeroase lucrări de consolodare a zidurilor şi turlei. Mai mult, aici s-au ridicat o nouă capelă şi o clopotniţă.
Activităţi culturale, misionare şi social-filantropice
Lucrarea misionară a avut de asemenea un rol bine definit în cadrul Parohiei Şimnicu de Sus. În decursul timpului, sfântul locaş s-a îmbogăţit duhovniceşte prin diverse activităţi culturale, filantropice şi pastoral-misionare, rânduite de preoţii slujitori spre folosul credincioşilor. Astfel, în anul 1941, pe când parohia cuprindea şi Bariera Vâlcii, exista cor parohial, iar biblioteca avea un număr de 308 volume. A deţinut şi un cămin cultural şi o cantină şcolară. În parohie s-au împărțit ajutoare după posibilităţi.
Astăzi, lucrarea misionară, pastorală şi de catehizare din parohie se împarte după necesitătile duhovniceşti celor ce trec pragul bisericii. Împreună cu membrii consiliului parohial, dar şi cu tinerii din parohie, preotul Cătălin Dan ajută familiile sărace, face daruri orfelinatelor şi grădiniţelor, implementează proiecte de catehizare pentru adulţi şi copii.
