Cum păstrăm dialogul şi comuniunea cu părintele duhovnic?

Taina Sfintei Spovedanii prin care omul îşi mărturisește păca­tele personale, când încercăm să refacem unitatea spirituală cu Bi­serica, unitate alterată de păcat, aceasta are loc în Biserică în faţa preotului duhovnic. Taina Mărtu­ri­sirii este singura din cele șapte Sfinte Taine în care se realizează o întâlnire sau un dialog între preot şi credincios sau penitent, în chip nevăzut fiind prezent Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Credinciosul sau penitentul care se aşază sub epitrahilul preotului duhovnic, mărturisindu-şi păca­tele, aştep­tând de la Dumnezeu iertarea păcatelor prin împlinirea canonului sau penitenţei, are posibilitatea de a vorbi, de a se uşura de povara păcatelor sufleteşti, de a spune ce are în el, fiind ascultat cu răbdare, pricepere şi multă încredere de către duhovnic, care este povățuit şi luminat de Mântuitorul.

Nu numai în preajma marilor sărbători sau în timpul posturilor trebuie să ne spovedim, ci trebuie să fim conştienţi că este un act de responsabilitate în care credinciosul aleargă la preotul duhovnic pentru eliberarea de păcate, vindecare, ca la un doctor. Aşa cum doctorii foarte buni se găsesc din ce în ce mai greu, la fel şi un duhovnic bun se găseşte mai greu şi descoperirea lui se face prin lucrarea Duhului Sfânt, fiind un dar pe care ni-l dăruieşte Dumnezeu la neliniştea şi căutarea noastră sufletească. Când avem un duhovnic bun şi priceput, trebuie să-l păstrăm pentru că trebuie să-l avem ca un părinte, un prieten sau un doctor; noi încre­dinţăm lui Dumnezeu sufletul nostru prin preotul duhovnic, iar datoria noastră este aceea de a ne ruga pentru el. Mulţi dintre creştinii de azi, care sunt botezaţi în numele Sfintei Treimi, nu au duhovnic, chiar dacă cred în Dumnezeu sau sunt oameni buni, şi au o legătură din când în când cu Biserica. Părinte duhovnic este acela care îl cunoaşte pe fiul său duhovnicesc, care ştie ce este în sufletul lui, care are ca obiectiv vindecarea rănilor sufleteşti, să găsească leacul care aduce vindecarea rănilor, care ţine legătura cu fiul său duhovnicesc şi încearcă să-l trateze ca pe propriul său copil. Preotul trebuie să devină un prieten în care omul să aibă încredere deplină pentru a nu avea nimic care să-l oprească de la mărturisirea păcatelor, fiind foarte important de amintit faptul că duhovnicul nu are voie să dezvăluie secretul spovedaniei, ci trebuie să-l păstreze, deoarece din mâna lui va cere Mântuitorul sufletele pe care le-a spovedit.