Lucrarea „Cuvinte din graiurile Părinţilor”, semnată de pr. conf. dr. Constantin Băjău, se numără printre cele mai recente apariţii sub egida Editurii „Mitropolia Olteniei”. Cartea adună în cele peste 240 de pagini mai multe omilii şi cuvântări la duminicile de peste an, publicate în paginile Ediţiei de Oltenia a Ziarului Lumina.
Săptămâna aceasta a văzut lumina tiparului, la Craiova, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, o lucrare inedită prin conţinutul şi tematica ei. Intitulată generic „Cuvinte din graiurile Părinţilor”, cartea pr. conf. dr. Constantin Băjău, titularul Catedrei de Patristică din cadrul Facultăţii de Teologie din Cetatea Băniei, adună o colecţie de 37 de cuvântări şi omilii duminicale sau la praznicele împărăteşti de peste an. Textele au fost culese din paginile Ediţiei de Oltenia a Ziarului Lumina, unde părintele profesor a semnat periodic în ultimii ani.
Daruri de la Sfinţii Părinţi
Fiecare text cuprins în lucrarea de faţă este în fapt o epistolă patristică, pe care autorul o direcţionează recurent atât spre slujitorii Sfintelor Altare, cât şi spre studenţii teologi din cadrul facultăţii craiovene. În ceea ce priveşte conţinutul lucrării, trebuie, de asemenea, menţionată proeminenţa caracterului patristic. Din acest punct de vedere, pr. conf. dr. Constantin Băjău aduce un prinos de recunoştinţă şi laudă Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre Ortodoxe, din „graiurile” cărora se inspiră pentru a da formă cuvântărilor sale. Acest argument este foarte bine evidenţiat în „Prefaţa” lucrării, unde părintele profesor consemnează faptul că „predica Sfinţilor Părinţi este de un real folos, în primul rând pentru că ea menţine predicatorul în duhul autenticităţii învăţăturii dreptmăritoarei Biserici crestine, păstrătoarea adevărului dumnezeiesc mântuitor. Căci predica oricărui Sfânt Părinte este expresia trăirii lui personale, a credinţei Bisericii, pe care a transmis-o sub această formă vie de mărturisire înflăcărată şi prin care el s-a ridicat pe treptele cele mai înalte ale desăvârşirii creştine, ale sfinţeniei. O astfel de predică îl influenţează pozitiv, educativ și formativ pe predicatorul creştin și nu îl lasă să cadă pradă tentației de a rosti cuvântări care plac auzului, dar îl îndepărtează de sensul predicii creştine autentice, care trebuie să rămână apostolică şi să contribuie la păstrarea nealterată a dogmei Bisericii. În caz contrar, se ajunge la îndepărtarea de cuvântul Sfintei Scripturi, în locul căruia adeseori unii redau istorioare atractive, dar nefolositoare. De aceea, alături de Sfânta Scriptură trebuie să existe permanent predica patristică, folosită şi citată cât mai des, mai cu seamă în pericopele sau versetele scripturistice care necesită lămuriri și precizări. Este recomandat și chiar necesar ca, în loc să facă apel la texte ale unor filosofi sau scriitori necreștini, predicatorul să citeze din operele Sfinţilor Părinţi. Fiindcă în predică nu se urmăreşte impresionarea ascultătorilor, ci edificarea lor morală şi mobilizarea lor spre fapte bune, mântuitoare. Cele mai importante şi reprezentative colecţii de predici cunoscute în Biserica Răsăriteană, precum Cazania lui Varlaam, Chiriacodromionul lui Nichifor Teotoke şi altele, au pus în valoare în primul rând predicile Sfinţilor Părinţi. Prin mănunchiul de cuvântări ce sunt cuprinse în paginile acestei cărţi am dorit să-mi exprim simţămintele mele de veneraţie, de admiraţie, pe care le-am avut dintotdeauna pentru lucrarea predicatorială a Sfinţilor Părinţi, citându-i îndeosebi în cazuri aparte, de precizare a adevărurilor de credinţă creştină, dar şi pentru că Sfinţii Părinţi sunt cei mai convingători propovăduitori ai cuvântului lui Dumnezeu. Şi am observat cu bucurie că simpla rostire a numelor lor (în timpul predicii) înseninează pe ascultători şi aduce bucurie pe chipurile credincioşilor aflaţi la slujbă în sfintele noastre biserici” (pp. 6-7).
În finalul lucrării, în loc de concluzii, părintele autor detaliază într-un studiu consistent „Importanţa lecturii şi a tâlcuirii Sfintei Evanghelii din perspectivă patristică” (pp. 218-238).
Prin structura şi conţinutul ei, lucrarea pr. conf. dr. Constantin Băjău face în primul rând dovada unei experienţe personale la Amvonul bisericii. Multe din gândurile aşezate în scris au fost rostite cu voce tare înaintea credincioşilor Parohiei „Înălţarea Domnului”, unde părintele profesor slujeşte periodic. Nu în ultimul rând, acest frumos buchet de gând şi de cuvânt reprezintă un veritabil „ghid omiletic” de consistenţă biblico-patristică. Cartea vine spre ajutor atât întocmirii unei predici duminicale sau praznicale, cât şi studiului învăţăturii Sfinţilor Părinţi ai Bisericii noastre.
