Despre îndatoririle pastorale ale slujirii preoţeşti

Pentru bolile sufletelor, spune Sfântul Ioan Gură de Aur, „nu este decât un singur mijloc, nu este decât o singură cale de vindecare, învățătura prin cuvânt. Cuvântul este unealta doctorului sufletelor, cuvântul este anumitul fel de hrană, cuvântul este și cea mai bună schimbare de aer, cuvântul este și în locul leacului, cuvântul este și în locul focului ce arde rana, cuvântul și în locul oțelului care taie stricăciunea. Cuvântul înalță pe cel căzut, potoleşte sufletul înfierbântat, retează ceea ce prisoseşte și completează ceea ce lipseşte și lucrează toate cele ce pun sufletul nostru în desăvârşită sănătate”. Preotul trebuie să fie întotdeauna pregătit pentru tot felul de lupte sufleteşti. Exemplul este Sfântul Apostol Pavel, care a strălucit nu numai prin minuni, ci a arătat lămurit această pregătire inclusiv prin darul vorbirii. Dimpotrivă, când preotul nu are acest dar, credincioşii săi suferă multă pagubă.

Predicile ţinute înaintea poporului cer din partea preotului multă osteneală. De aceea trebuie să dispreţuiască laudele și să aibă puterea de a cuvânta. Pentru predicatorul învățat se cere și mai multă silinţă decât pentru cel neînvățat. Este nevoie de un echilibru între a ține seama de părerea mulţimii și a o dispreţui complet. Predicile trebuie să fie o plată înaintea lui Dumnezeu, dar şi înaintea oamenilor. Altfel, preotul ce nu dispreţuieşte laudele, va înfrunta multe pericole.

Mai spune Sfântul Ioan Gură de Aur că „preoţii vor fi pedepsiţi pentru păcatele poporului”. De aceea, lor li se cere o viaţă mai desăvârşită decât cea a păstoriţilor lor şi chiar mai aşezată decât viaţa călugărească. „Mare este lupta călugărilor și multă este truda lor. Dar dacă compară cineva năduşelile lor cu ale unei preoţii bine îndeplinite, va găsi atâta deosebire între ele, cât de mare este și deosebirea între un om de rând și între un împărat”. Cei ce trăiesc viața călugărească deprind virtutea mai uşor decât cei care au în grijă conducerea mulţimii. Iată prin urmare pentru ce este scris că preoţii vor suferi pentru păcatele oamenilor pedepse mai rele decât pentru păcatele proprii.