Două locaşuri de închinare în haină de praznic

Sărbătoarea Sfântului Mare Proroc Ilie aduce în fiecare an la rugăciune sute de credincioşi. În Arhiepiscopia Craiovei, două locaşuri de închinare de tradiţie îmbracă astăzi haină de praznic: Mănăstirea Dobriţa din judeţul Gorj şi Paraclisul Mitropolitan „Sfântul Ilie” din Craiova.
Mănăstirea „Sfântul Ilie Tesviteanul”, situată în apropierea Sanatoriului din localitatea Dobriţa, judeţul Gorj, îşi prăznuieşte astăzi, 20 iulie, ocrotitorul spiritual. În zi de aleasă sărbătoare, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Piatra de temelie a bisericii aşezământului monahal de la Dobriţa a fost pusă în anul 2005, la iniţiativa părintelui ieromonah Irineu, pe atunci pacient al sanatoriului, iar sfinţirea a fost săvârşită pe 20 iulie 2010, de către IPS Părinte Mitropolit Irineu. Sfântul locaş a fost ridicat îndeosebi pentru nevoile duhovniceşti ale bolnavilor cu afecţiuni pulmonare de la Sanatoriul Dobriţa. Biserica este construită în stil maramureşean, în totalitate din lemn, prin strădania părintelui ieromonah Irineu, cu ajutorul Consiliului Judeţean Gorj şi al Mitropoliei Olteniei.

Biserica paraclis "Sfântul Ilie” din Craiova

Nu departe de centrul oraşului Craiova, vizavi de sediul prefecturii, stă aşezată de mai bine de 280 de ani Biserica „Sfântul Ilie”. Veche ctitorie boierească, este a doua biserică de zid din Craiova, fiind construită după Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru”. Ctitoria vornicului Ilie Otetelişanu datează de pe la anul 1720. În testamentul său descoperit ulterior la Mănăstirea Hurez, boierul îşi numea ctitoria: „a mea dulce nădejde, biserica mea din Craiova”, lucru care fixează în timp existenţa bisericii, arătând totodată şi ataşamentul ctitorului faţă de ea. Referitor la data zidirii Bisericii „Sfântul Ilie”, au existat mai multe variante. Deşi vechea pisanie nu se mai păstrează, din cea aşezată în anul 1890 rezultă că locaşul a fost ridicat pe locul celui vechi, zidit de „dvornicul Ilie Otetelişanu pe la anul 1751”.
Până la cutremurul din 1838, Biserica „Sfântul Ilie” nu a suferit nici o reparaţie. În perioada 1840-1841, Iordache şi Grigorie Otetelişanu au refăcut în totalitate biserica, schimbându-i cu totul înfăţişarea. Singurul lucru care şi-a păstrat forma iniţială a fost clopotniţa, ea urmând să fie dărâmată abia în anul 1989. Clopotniţa de la „Sfântul Ilie” a fost, după părerile unor istorici, mai înaltă decât vestitul turn al Colţii din Bucureşti, ea fiind construită pe şapte etaje. Printre meşterii care au lucrat la reconsolidarea şi refacerea cinstitului locaş regăsim nume celebre: Ioniţă Tâmplarul, Gheorghe Ocruţui fierarul şi marele pictor Constantin Lecca, el fiind cel care s-a ocupat în mod direct de zugrăvirea bisericii. În perioada 1892-1893 biserica a fost pictată de cunoscutul pictor bucureştean Ioanid, sub directa supraveghere a maestrului Gheor­ghe Tattarescu. Ctitoria Otetelişenilor este ultima biserică pictată de maestrul Tattarescu.
Cu sprijinul financiar al Parohiei „Sfântul Ilie”, a luat fiinţă şi a funcţionat Şcoala de fete „Lazaro-Otetelişanu“, înfiinţată prin strădania boierului Iordache Otetelişanu, fiind totodată şi prima şcoală centrală de fete din Ţara Românească.