Două locaşuri de închinare oltene în haină de praznic

Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au fost cinstiţi luni, 9 septembrie 2019, în mod deosebit în două dintre locaşurile de închinare din Arhiepiscopia Craiovei. În această binecuvântată zi, Mănăstirea Târgu Logreşti, din judeţul Gorj, şi Biserica „Sfinţii Ioachim şi Ana”-Harşu din Craiova au adunat mulţime de rugători, care au dobândit bogăţie de daruri duhovniceşti.

Câteva zeci de pelerini au ajuns şi anul acesta, de praznicul Sfinţilor Ioachim şi Ana, la Mănăstirea Târgu Logreşti, din judeţul Gorj, care şi-a serbat hramul. Ca de fiecare dată, cu acest binecuvântat prilej, în mijlocul obştii monahale de maici s-a aflat Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei, care a săvârşit Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Biserica Mănăstirii Logreşti este aşezată pe malul drept al râului Amaradia, în localitatea Târgu Logreşti, la limita teritorială a judeţelor Gorj şi Vâlcea. Primul aşezământ monahal datează din 1718 şi a fost ridicat din lemn. Biserica din zid a fost construită mai târziu, în anul 1769, şi închinată ca metoh al Episcopiei Râmnicului. Viaţa monahală a fost întreruptă în repetate rânduri din cauza secularizării averilor mănăstireşti şi a celor două războaie mondiale. Abia în 1940, obştea a fost reînfiinţată la iniţiativa Mitropolitului Olteniei, Nifon Criveanul. Tot în acest an, biserica mănăstirii a fost resfinţită şi aşezată sub patronajul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana. În timpul regimului comunist, mănăstirea a fost din nou închisă. S-a reînfiinţat abia în 1992 cu ajutorul monahiilor de la Mănăstirea Polovragi.

De-a lungul timpului au mai fost executate lucrări de restaurare şi reconsolidare la biserică, la chiliile vieţuitoarelor şi la dependinţele existente. Osteneala acestei laborioase lucrări a fost purtată de maica Fevronia, stareţa mănăstirii, laolaltă cu maicile din întreaga obşte. Răsplata a venit chiar în ziua prăznuirii Sfinţilor Ioachim şi Ana, la 10 ani de la ultima resfinţire, când întregul aşezământ monahal de la Târgu Logreşti a fost resfinţit de Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu. Aşa se face că anul acesta, de hram, s-au împlinit doi ani de când sfântul locaş a fost reînnoit cu slujbă aleasă şi binecuvântări arhiereşti.

Bucurii duhovniceşti pentru credincioşii craioveni, la Biserica Harşu 

Parohienii craioveni de la Biserica Harşu împletesc la rândul lor sentimente de bucurie şi emoţie duhovnicească în ziua de prăznuire a Sfinților Părinți Ioachim și Ana. Ocrotitorii sfântului locaş de lângă Piaţa Mare au fost cinstiţi în cadrul Sfintei Liturghii, săvârşită de cei doi preoţi, Viorel Dică şi Ioan Picu Ocoleanu, slujitori la Altarul sfintei biserici. La final, au fost pregătite daruri pentru familiile nevoiaşe din parohie, care vor fi cercetate de preoţi şi de membrii Consiliului parohial.

Biserica Harşu din Craiova este închinată Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana şi Sfântului Mare Mucenic Haralambie. 

Biserică monument istoric

Biserica Harşu se înscrie pe lista monumentelor istorice din Cetatea Băniei. Aşezată în partea de nord-est a oraşului Craiova, la întâlnirea dintre strada Feldioara cu strada Mitropolit Nifon Criveanu, fosta Călimăneşti, la nr. 17, biserica a fost ridicată la începutul secolului al XIX-lea. Pe atunci, zona era locuită de ţigani robi, „sloboziţi” ulterior prin legea lui Cuza Vodă. Probabil că unii au aparţinut chiar ctitorului Aşu sau Haşu. În jurul anului 1900, întreaga comunitate de ţigani, aşezată chiar în spatele Bisericii Harşu, au fost mutaţi de primărie. Din însemnările timpului se mai ştie că pe malul bălţii din apropierea sfântului locaş (spre nord) se aflau spânzurătorile oraşului, cu călăi recrutaţi dintre ţigani. Aici au avut loc execuţiile prin spânzurare, până la apariţia „Regulamentului Organic”, când au fost desfiinţate.

Din consemnările marelui istoric Nicolae Iorga aflăm că Biserica Harşu a fost zidită la anul 1802. În anumite inscripţii şi însemnări din sfântul locaş găsim indicaţii pentru anul 1800 şi chiar 1806. Despre ctitorul bisericii, care se numea Aşu (Harşu), documentele catagrafice şi pisania arată că era în rangul boieresc de pitar, iar pe linie militară era polcovnic. Este amintit drept aga al Craiovei, adică prefect în timpul revoluţiei lui Tudor Vladimirescu.

În actualitatea vieţii filantropice şi catehetice s-au înrădăcinat cu timpul mai multe activităţi, organizate de fiecare dată cu mare folos duhovnicesc pentru credincioşi, tineri şi vârstnici deopotrivă: Serile Harşu, şcoala de vară, darurile pentru săraci sau parteneriatele cu şcolile şi grădiniţele din parohie.