Frumusețea familiei creștine

În zilele noastre, se găsesc din ce în ce mai puține familii autentic-creștine care să Îl aibă pe Dumnezeu în mijlocul lor, dar și în care cei doi soți să dea naștere la toți copiii dăruiți de Dumnezeu. Astfel de familii merită încurajate și promovate, pentru ca oamenii să știe că încă se poate să aibă o familie pe placul Lui, în ciuda societății moderne de astăzi. Petrișor Iancu este croitor în satul Văleni, comuna Brâncoveni, din județul Olt, are 47 de ani și se bucură de o familie deosebită. Luna aceasta a fost mare sărbătoare pentru el și soția sa, Mihaela, deoarece și-au botezat cel de-al zecelea copil.

La numai câțiva kilometri de Curtea Domnească din județul Olt, unde a copilărit și a trăit și Sfântul Voievod și Mucenic Constantin Brâncoveanu, se naște într-o familie de oameni simpli Petrișor. „Părinții mei erau credincioși ca toți oamenii în vremea copilăriei mele, şi printre multe altele, mama m-a învățat rugăciunea Tatăl nostru”, își amintește acesta. Printre sătenii cu frică de Dumnezeu erau și soții Popa, care aveau patru fii. Petrișor era prieten cu Mihai, unul din cei patru, care mergea des la Mănăstirea Brâncoveni. „Într-o zi, m-a luat și pe mine cu el la mănăstire. Acolo am descoperit pentru prima dată bucuria vieții în biserică, dulceața slujbelor și mai ales ce înseamnă să Îl ai pe Dumnezeu cu tine pretutindeni”, mai adaugă Petrișor. Acum, doi dintre frații lui Mihai sunt călugări la Mănăstirea Frăsinei. După ce termină cele 12 clase, Petrișor face armata și apoi se înscrie la Școala de Croitori din Slatina.

În armata credinței ortodoxe

Croitorul începe să cerceteze și el din ce în ce mai des mănăstirile, așa că la slujbele de la Mănăstirea Clocociov o întâlnește pe cea care îi va deveni soție, pe Mihaela. Ei și-au întemeiat o familie care astăzi ar trebui să le fie exemplu tuturor creștinilor. „Ocrotitorii noștri sunt Sfinții Martiri Brâncoveni și am vrut să le cinstim memoria și jertfa cu cei zece copii ai noștri”, spun ei. Familia Iancu este nelipsită de la biserică în duminici și în sărbători. Toți membrii, de la mic la mare, se spovedesc și se împărtășesc mereu. Curați și foarte îngrijiți, cei mici aleargă și se joacă prin curtea bisericii, în timp ce frații mai mari stau cuminți și ascultă slujba. Demni, smeriți și mereu bucuroși, cei zece frați par rupți dintr-un basm, amintind de valoarea familiei tradiționale românești de odinioară. Cristina este mezina familiei, Ana, la numai doi anișori este cea mai jucăușă, apoi Dimitrie și Ilie sunt la grădiniță. Florin, Andreea, Ionela și Mihai sunt la școala generală, Maria este în clasa a X-a, iar Ștefan este în ultimul an de liceu. „Deși niciodată nu i-am forțat să învețe mai mult decât pot ei, totuși copiii mei sunt silitori, spre exemplu fiul meu cel mare, Ștefan, a obținut la examenul de capacitate media cea mai mare din comună”, spune tatăl acestora.

„Când am intrat prima dată în casa familiei Iancu și am văzut atâtea perechi de încălțări pe holul de la intrare, am avut bucuria aceea ca atunci când știi că ai casa plină de musafiri și le privești încălțările de la ușă. La ei pereții sunt plini de icoane, casa lor este o mică biserică care, deși are numai trei camere, la ei simt de fiecare dată multă pace”, măr­turisește părintele Daniel Ciurea, preotul din Văleni.

Traiul de zi cu zi

Acasă, Petrișor confecționează pantaloni și căciuli bărbătești în micuțul său atelier de croitorie. Înainte mergea cu ele prin târguri, dar acum oamenii îl cunosc și îl caută acasă. Vara vinde și baloți de lucernă și astfel se gospodărește. Din păcate, satul Văleni nu are un grad foarte ridicat de dezvoltare. Sătenii nu au canalizare ori apă curentă, iar copiii trebuie să străbată 7 kilometri cu autobuzul pentru a ajunge la școală. Cu toate acestea, Petrișor s-a străduit să ofere familiei prin munca sa condiții destul de bune de trai, și pe lângă cele trebuincioase unei gospodării, chiar și o mașină de spălat.
Copiii sunt și ei harnici și așa cum i-au învățat părinții. Fiecare ajută pe unde se poate. „De multe ori mă ajută la gătit, la curățenie, aprind focurile în sobe, ajută la spălat, iar de când au o nouă surioară, o supraveghează și au grijă de ea. Copiii noștri nu au avut parte de telefoane moderne sau calculatoare performante, ci au crescut în natură, împreună. Așa i-am ferit de egoism și i-am învățat să împartă tot ceea ce au”, explică mama lor, Mihaela. Până anul acesta au avut o vacă și câțiva purcei, însă acum mai au doar păsări, iepuri și o grădină de legume.

La cei 38 de ani ai săi, Mihaela Iancu este o creștină curajoasă, dar și o mamă grijulie și jertfitoare. „Soția mea a înteles că mântuirea femeii va veni prin naștere de prunci. I-a născut pe fiecare pe cale naturală, fără să se plângă de greutatea sarcinilor. Împreună ne împărțim treburile și responsabilitățile”, mai adaugă Petrișor.

Dumnezeu lucrează prin oameni și din când în când trimite familiei Iancu ajutor la nevoie. „Toamna trecută, un preot român din Italia a auzit despre noi și ne-a trimis un ajutor financiar pentru a le cumpăra copiilor rechizite pentru noul an școlar și ne-a prins foarte bine. Câteodată ne ajută și măicuțele de la Mănăstirea Brâncoveni.”

„Este anormal să NU naștem toți copiii pe care ni-i dă Domnul!”

Totuși, în vremurile acestea grele, când în familiile moderne se nasc unul-doi copii și toți se plâng că este greu și costisitor, croitorul Petrișor a învățat că, deși se închide o fereastră, se deschid două uși. „Nu îmi fac griji, deoarece copiii sunt ai mei, dar și ai lui Dumnezeu. El mi i-a dat. Lumea aceasta face totul după capul ei, dar eu știu că nu ai spor în nimic din ceea ce îți propui dacă nu Îl pui mereu pe Dumnezeu înainte.” Când i-am întrebat pe soții Iancu despre cum au reușit să dobândească atâta răbdare și blândețe pentru a avea o familie atât de frumoasă, răspunsul lor a fost simplu: „Nimic nu e greu dacă ai credință pentru că toate se fac cu ajutorul lui Dumnezeu”. „Deși mulți din jurul nostru și chiar cei mai apropiați ne condamnă că avem atâția copii, noi vrem să le spunem că este anormal să nu naștem toți copiii pe care ni-i dă Domnul.”

Familia creștină își atinge scopul atunci când împlinim cuvântul părintelui Paisie Olaru: „Dacă fugi de copii, fugi de mântuire. Nici să nu rămâi la un singur copil, ca să nu-l pierzi și pe acela. Mai sănătoși sunt copiii mulți în casă”.