După frumoasele activităţi şi momente artistice din deschiderea ITO 2019, de la Craiova, a doua zi a întâlnirii a fost dedicată interacţiunii şi discuţiilor pe grupuri. Astfel, cei peste 4.000 de participanţi au fost repartizaţi în mai multe unităţi şcolare din Bănie, unde au fost programate bine cunoscutele workshopuri. La finalul zilei, în cadrul conferinţei Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu, de la Sala Polivalentă, s-a prezentat o sinteză a acestora.
Dumnezeu i-a mângâiat pe tinerii ortodocşi cu bucurie sfântă, adunându-i laolaltă în cele patru zile de şedere la Craiova în „Potirul Euharistic” al Bisericii Sale, plini de „credinţă, nădejde şi dragoste”. Cea de-a doua zi de la ITO Craiova a fost dedicată întru totul reflecţiei şi cugetării duhovniceşti pentru viaţa şi lucrarea în Hristos şi în Biserică. Programul parcurs i-a găsit pe toţi în mai multe instituţii de învăţământ din Bănie, unde au încercat să ofere împreună răspuns la două întrebări-sinteză legate de prezenţa „tinerilor în Biserică şi în viaţa comunităţii parohiale”, anume: 1. Care este folosul personal al participării la slujbele bisericești? 2. Cum îmbunătățim relația cu „aproapele” prin participarea la viața comunității parohiale?
Dezbaterile s-au împletit frumos cu posibilitatea ca tinerii să se cunoască mai bine, să gândească şi să relaţioneze într-o singură direcţie, aceea a îmbogăţirii vieţii în Hristos şi în Biserică. Astfel, sub înrâurirea mottoului „Cu toţii suntem un Potir. Credinţă, nădejde şi dragoste” şi inspirat din lucrurile de care tinerii s-au împărtăşit în cadrul frumoaselor dezbateri, documentul-sinteză prezentat în deschiderea conferinţei susţinute de IPS Părinte Mitropolit Irineu s-a dorit a fi un „decalog duhovnicesc”, rezumat în următoarele puncte:
1. Participarea la viaţa liturgică trebuie să aibă în centru Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, înconjurată „ca un fagure de miere” de cele şapte Sfinte Laude ale Bisericii noastre. Aici dobândim „curăţire şi linişte sufletească, învăţăm să ne jertfim şi să învingem ispitele, mărturisim credinţa în Mântuitorul Hristos”.
2. Viaţa liturgică ne aduce „sporire duhovnicească” în lucrarea Harului dumnezeiesc.
3. Prin participarea la sfintele slujbe aducem dimpreună mulţumire lui Dumnezeu pentru întreaga noastră viaţă şi pentru ceea ce va să fie: „O, Paştile cele mari şi preaslăvite! O, înţelepciunea lui Dumnezeu şi puterea! Dă-ne nouă să ne împărtăşim cu Tine mai desăvârşit în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale”.
4. Prin folosul sacramental al Sfintelor Taine, cu toţii primim de la Dumnezeu mulţime de daruri duhovniceşti: „Am văzut lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc, am aflat credința cea adevărată, nedespărțitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”.
5. În relaţie cu „aproapele”, omul liturgic învaţă în primul rând să-l recunoască pe Hristos în celălalt şi să fie laolaltă într-un gând şi într-o unitate de credinţă. De aici rezultă implicit ideea principală a întâlnirii noastre: „Cu toţii suntem un Potir. Credinţă, nădejde şi dragoste”.
6. În Biserică nu există egoism, nu există singularitate, nu există reuşită de unul singur, ci există dragoste, iertare şi frăţietate: „Prin iertare, sufletele creştinilor se luminează!”
7. Fără credinţă şi nădejde, nu putem să avem dragoste unul faţă de altul. Această dragoste o câştigăm numai în Hristos Cel euharistic, Cel care „foc fiind... arde spinii tuturor păcatelor mele, curăţeşte gândurile şi oasele, numărul deplin al celor cinci simţuri îl luminează”.
8. Ca folos duhovnicesc pentru fratele nostru, amintim că în Biserică împărtăşim o permanentă slujire, mărturisind astfel în lucrare o „Liturghie după Liturghie” în fiecare moment al vieţii noastre: în relaţiile de familie, în relaţiile de prietenie, în relaţiile interumane din societatea din care facem parte.
9. Ne integrăm cu toţii într-o dinamică a vieţii parohiale, cu scopul „consolidării legăturii” duhovniceşti dintre noi, generând un dialog permanent „de la suflet la suflet”.
10. Vom avea întotdeauna folos de la sfintele slujbe dacă vom şti să transpunem şi să împărtăşim frumuseţea pe care am aflat-o în Biserică şi celor care o cunosc mai puţin. Sunt necesare în acest sens, pe lângă participarea la slujbele bisericeşti, filantropia, cateheza, pelerinajele, activităţile interactive şi discuţiile ziditoare de suflet.
Pe lângă dezbaterile tematice, întâlnirea de la Craiova a fost una „de la suflet la suflet”. Tinerii de la ITO au cântat împreună, s-au bucurat cu bucurie sfântă, s-au îmbrăţişat frăţeşte şi au mărturisit din tot cugetul că sunt „cu toţii un Potir” întru credinţa, nădejdea şi dragostea Mântuitorului Hristos.
