Hramul Bisericii „Sfântul Ioan Gură de Aur”

Biserica „Sfântul Ioan Gură de Aur” din vatra creștină a Băniei își prăznuiește pentru al șaptelea an hramul mâine, 13 noiembrie, fiind zi de aleasă sărbătoare pentru credincioșii care vin să se roage în acest sfânt locaș.

Cu peste un sfert de veac în urmă, Vlădica Nestor și-a manifestat dorința de a parcurge, pe îndelete, cele două cartiere de pe latura de vest a Craiovei: Craiovița Nouă și Brestei, în ideea de a constitui două noi enorii. Pentru cele două biserici, venerabilul chiriarh stabilise deja ca hram pe Sfântul Ioan Valahul în Craiovița Nouă, zona Cornițoiu, și pe Sfântul Ioan Gură de Aur în Brestei. Timpul a trecut, greutățile inerente unui asemenea demers au făcut ca lucrurile să treneze și abia în 1999 s-a găsit omul care să pună temelia Bisericii „Sfântul Ioan Valahul” în Cornițoiu, iar în anul 2000, Mitropolitul Nestor a și semnat Sfântul Antimis pentru acea biserică, deși, la acea dată, avea doar temelia și câteva porțiuni de zid ridicate la puțin peste un metru înălțime. Când i s-a spus că biserica încă nu are acoperiș, venerabilul ierarh a grăit cu zâmbetu-i firesc: „Cum n-are acoperiș, frate? Bolta cerească ne este tuturor sfânt acoperământ. Și apoi, s-ar putea ca pentru mine timpul să nu mai aibă răbdare”. Și, într-adevăr, așa a și fost! A încredințat Sfântul Antimis în sâmbăta Floriilor, anul 2000, iar în data de 17 mai a trecut la cele veșnice.

Şapte ani de slujire şi pastoraţie la Biserica „Sfântul Ioan Gură de Aur”

În cartierul Brestei, parohia s-a închegat abia în 2007, cuprinzând străzile de la marginea urbei, între Calea Brestei, Cimitirul Dorobănția, Hanul Roșu, Calea Bucovățului și Podul Viorele, rânduindu-se aici un preot vrednic, Ciprian Sanda, care, deși tânăr, construise deja două biserici noi în satele Căciulătești și Toceni, din raza Protopopiatului Craiova Sud. S-a respectat dorința Mitropolitului Nestor și s-a stabilit hramul parohiei și al bisericii - Sfântul Ioan Gură de Aur. În anul 2008 s-a construit deja noua bisericuță și alături de ea s-a instituit și un așezământ social sub patronajul Sfântului Vasile cel Mare, acesta funcționând și azi în baza unui binecuvântat parteneriat între Mitropolia Olteniei și Primăria Craiovei. Șapte ani i-au trebuit tânărului preot pentru a înscrie cu adevărat pe harta religioasă a Băniei Biserica „Sfântul Ioan Gură de Aur”. Oameni adunați în vremuri triste, când sătenii erau nevoiți să părăsească localitățile de baștină și să se așeze pe la marginile marilor „centre industriale”, viețuitorii acestei părți de oraș nu s-au dovedit, la început, prea doritori de a răspunde chemărilor noului preot și de a-i fi aproape în cele ce erau de împlinit aici.
Cu răbdare însă, cu spirit de sacrificiu, cu tact pastoral, cu inteligență și înțelepciune, el a stăruit, s-a încrâncenat chiar, și-a pus nădejdea în Dumnezeu și în Sfântul Ioan Gură de Aur și a izbândit. După 2-3 ani, cercetând stradă cu stradă, casă cu casă, om cu om, el a reușit să devină unul de-al lor, iar ei, unii de-ai Bisericii. De unde, până mai ieri, locul în care s-a temeluit biserica era o ruină, ocolită de localnici, acum acest loc a devenit o vatră creștină, unde candela credinței arde neîntrerupt, iar clopotul și toaca vestesc vremea săvârșirilor cultice și cheamă la întâlnirea tainică cu Mântuitorul Hristos în Sfânta Liturghie.
La început, sărbătorirea hramului se făcea doar în prezența acelor credincioși pe care îi aflăm noi de față la mai toate bisericile din Craiova. Apoi, încet, încet, s-au adăugat și localnicii și calea dintre biserica lor și cimitirul din apropiere, Dorobănția, a început să devină o cale de suflet și de crești­nească pomenire. Acum, la plinirea a 7 ani de slujire binecuvântată la această biserică, enoriașii, și nu numai ei, se pregătesc din nou pentru prăznuirea hramului lor și-și dau întâlnire de suflet, în rugăciune, cu ocrotitorul lor în data de 13 noiembrie a.c.

Gând bun la ceas de praznic

Și pentru că o parte a acestei enorii a cuprins și un număr de străzi din Parohia Obedeanu - la care am slujit ani mulți ca paroh, pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru că l-am însoțit pe Vlădica Nestor în vizitele sale în această zonă, acum un sfert de veac, dau cuvenită mărturie de această binecuvântată rânduială și aduc un omagiu de gând vrednicului chiriarh, care a dorit aici o vatră de credință închinată marelui Hrisostom. Un gând de aleasă prețuire se cuvine să adresăm și preotului Gheorghe Zamfir, din parohia căruia s-a desprins un important număr de familii pentru noua enorie și care a sprijinit cu pricepere și dragoste toate inițiativele noului preot.
An de an, părintele Ciprian, așa cum e cunoscut de toată suflarea enoriei, s-a străduit să explice pe îndelete învățăturile marelui ocrotitor al bisericii lui, meritele lui în lucrarea milenară a Bisericii, importanța lui în cadrul istoriei bisericești universale, locul și rostul său în cadrul săvârșirilor noastre cultice, modelul lui de viețuire și de jertfire pentru Biserica lui Hristos. Auzindu-i numele pomenit mereu la otpustul Sfintei Liturghii, enoriașii de aici sunt bucuroși, o dată în plus, că iată, ocrotitorul lor este cinstit în cuprinsul întregii Biserici Ortodoxe.
Fie dar ca și la popasul sărbătoresc al prăznuirii sale din acest an - 2015 - consacrat ca An comemorativ al lucrării sale misionare în ogorul Bisericii Creștine de pretutindeni, cele ce vom putea mărturisi cu mintea și cu inima să se poată constitui într-un omagiu de gând, avându-l mereu pe marele Hrisostom ca pe un călăuzitor pe calea mântuirii noastre. Fie ca în ziua de 13 noiembrie, când se va săvârși în toate bisericile Sfânta Liturghie, să fim într-un cuget, în glas de rugăciune și în trăire lăuntrică și să rostim în grai de Acatist: „Sfinte Ioane, cel cu Gura de Aur, roagă-te pentru noi, păcătoșii. Amin!”.