„Imnul național - crez al neamului românesc”

La finele săptămânii trecute, sâmbătă, 29 iulie, cu prilejul Zilei Imnului Naţional, la Râmnicu Vâlcea au fost organizate o serie de manifestări cultural-religi­oase, care au amintit de contextul istoric și de data la care, în anul 1848, „Deșteaptă-te, române!” a fost cântat pentru prima dată oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea. În cadrul şedinţei festive a Consiliului Local Municipal, organizată cu acest prilej, pr. consilier Ştefan Zară a dat citire mesajului de binecuvântare al Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, intitulat „Imnul național - crez al neamului românesc”.

Ziua Imnului Naţional a fost marcată la Râmnic printr-o serie de acti­vităţi culturale, la care au luat parte şi reprezentanţii arhiepiscopiei. Delegatul Centrului eparhial a fost părintele consilier cultural Ştefan Zară, care a dat ci­tire unui mesaj de binecuvântare din partea IPS Părinte Varsanufie. În mesaj a fost mar­cată dimensiunea spirituală şi importanţa ortodoxă a acestei emblematice mărturisiri a crezului românesc. Redăm în cele ce urmează câteva fragmente din acesta:

„Preoți, cu crucea-n frunte”

„Identitatea unui popor este reflectată, fără doar și poate, de anumite simboluri, printre care sunt: imnul național, drapelul și stema țării. Istoria imnului na­țional «Deșteaptă-te, române!» este atât de zbuciumată, pe cât este și a fost întreaga existență a neamului nostru. Intonarea acestui cântec, care acum este imnul național al României, a fost inter­zisă în perioada comunistă, considerându-se că o redeșteptare națională este o uneltire împotriva statului român și implicit a partidului-stat. Versurile cântecului «Deșteaptă-te, române!» intonat de revoluționarii din 1989 au devenit, pe drept, începând cu anul 1990, versurile imnului național, exprimând în chip admirabil aspi­rațiile poporului român și fiind, în același timp, o adevărată măr­turisire a valorilor tradiționale ale poporului nostru. Strofele imnului național, «Deș­teap­tă-te, române!», intonat pentru prima dată la 29 iulie 1848 în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, de un grup de tineri, dirijați, se pare, de Anton Pann, în efervescența evenimen­telor istorice ale Revo­luției de la 1848, i-au făcut pe români în diferite momente de cumpănă să se solidarizeze și să arate că nimic nu este mai presus de libertatea și credința moștenită de la stră­bunii conduși de către «preoți, cu crucea-n frunte». Întotdeauna poporul român a știut că tot ceea ce conferă durabilitate unui neam este credința în Mântuitorul Iisus Hristos”.

Timpul adevăratei „deşteptări naţionale”

„Imnul național, prin versurile lui, impune o stare de spirit ce a reușit, nu doar o dată, să îi unească pe români în jurul aceleiași idei; de la Revoluția din 1848, Războiul de independență, cele două Răz­boaie Mondiale, dar și în Revolta de la Brașov din 15 noiembrie 1987 și mai ales la Revoluția din decembrie 1989, când românii au izbutit să iasă de sub asuprirea regimului ateu comunist, strofele acestui imn au constituit o ade­vărată deșteptare națională. Timpul «acum ori niciodată», afirmat de imnul național, dovedește că în lupta pentru libertatea noastră, pentru eliberarea noastră de «barbarii cei tirani» nu este timp de amânare, spre a nu cădea în «somnul cel de moarte». Chipurile per­sonalităților din istoria noastră, precum domnitorul binecredincios Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul sau Corvineștii, amintiți în imnul național, devin nu doar modele de urmat, ci, prin acest cântec, chiar contemporani cu noi, ajutându-ne spre «croirea altei soarte», a unei patrii demne de înaintașii ei.”

„Biserica și credința au fost cele care ne-au ținut uniți în cursul istoriei”

„... Dragostea față de Biserica Ortodoxă și de slujitorii ei a fost permanentă în cursul istoriei neamului nostru, căci aceștia sunt slu­jitori atât ai lui Dumnezeu, cât și ai oamenilor. Întregul demers al unora dintre contemporani de a denigra Biserica lui Hristos nu este altceva decât o încercare de demolare a ființei noastre națio­nale, căci numai Biserica și cre­dința au fost cele care ne-au ținut uniți în cursul istoriei și ne-au dat putere să trecem peste toate încercările neamului nostru.

Demersul acesta de distrugere a valorilor tradiționale, după cum vedem, este concertat și spre dărâ­marea familiei și a valorilor vieții: divorțul, avortul, căsătoria de probă, căsătoria homosexuală de­vin astfel nu numai răni ale familiei, ci, mai mult, răni pline de durere ale neamului nostru. Datori suntem noi, cei de astăzi, să apărăm valorile tradiționale ale neamului nostru pentru că, dacă nu o vom face, vom fi vi­novați în fața copiilor noștri de dezumani­zarea la care îi su­punem.

Acum, la această zi de sărbă­toare pentru întreaga noastră patrie, și noi, locuitorii urbei în care pentru prima dată s-a cântat imnul național, trebuie să arătăm că suntem vrednici de înaintașii noștri, că purtăm de grijă cum se cuvine de moștenirea pe care am primit-o de la aceștia și să arătăm că patria, neamul și credința se iu­besc nu doar la festivități, ci în fiecare clipă, până în veci. Să nu fim patrioți de paradă, ci iubitori de patrie din convingere și să mărturisim prin fapte iubirea noastră. Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți să avem «viața-n libertate» veșnic”.

Ceremonia a continuat cu o procesiune solemnă pe traseul: Pri­măria Municipiului Râmnicu Vâlcea, Biserica „Toți Sfinții”, Casa Memorială „Anton Pann” și Parcul Zăvoi, unde a fost săvârșită slujba de Te Deum de către un sobor de preoți și diaconi, după care au urmat alocuțiuni din partea oficia­lităților și intonarea imnului „Deșteaptă-te, române!” de către Corul academic „Euphonia” al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea.