Liturghie arhierească în ctitoria lui Matei Basarab

Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a săvârşit Liturghia darurilor înainte sfinţite la Altarul Mănăstirii Strehaia, cu prilejul prăznuirii Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia. Cu acest prilej, Episcopul mehedinţenilor a înălţat rugăciuni de pomenire pentru cei care
au suferit în perioada comunismului, comemoraţi de Sfânta noastră Biserică la data de 9 martie.

Ziua de prăznuire a celor 40 din Mucenici din Sevastia, joi, 9 martie, a adus la rugăciune câteva zeci de credincioşi mehedinţeni, care au luat parte la Sfânta Liturghie a darurilor înainte sfinţite, săvârşită de PS Părinte Nicodim. Rugăciunile specifice Postului Mare s-au completat cu cereri de pomenire pentru mărturisitorii şi martirii români care au suferit în temniţele comuniste. În acest sens, episcopul locului a arătat în cuvântul de învăţătură actualitatea şi statornicia credinţei mucenicilor, „ca unii care s-au împreunat cu Mântuitorul Hristos încă din această viaţă, au făcut suferinţa cunună şi cu sângele lor au pecetluit testamentul Adevărului peste veacuri”.

Mănăstirea Strehaia - ctitorie domnească

Mănăstirea Strehaia se numără printre cele mai vechi aşezăminte monahale din Oltenia. Cuprinsă într-un adevărat ansamblu de fortificaţii, sfântul locaş a fost ridicat în secolul XIV, fiind ctitorit de boierii Craioveşti. Unii istorici afirmă că aici ar fi fost reşedinţa de origine a acestei spiţe boiereşti, „una dintre cele mai însemnate familii nobiliare din Ţara Românească. Ar fi avut chiar rolul de reşedinţă domnească în timpul domniei lui Radu Mihnea. În anii 1474-1504 a îndeplinit rolul de catedrală chiriarhală pentru primii vlădici ai Mitropoliei Ţării Româneşti. În secolul XVII a fost rezidită de Matei Basarab, care a întărit şi zidurile înconjurătoare. Arhitectura imprimată de domnitorul muntean se păstrează şi astăzi în structura de ansamblu a mănăstirii. Slujba de sfinţire a avut lor la anul 1645, după cum este menţionat în pisanie: „Această sfântă biserică, după voia şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a zidit cu porunca şi cheltuiala luminatului şi milostivului domn Matei Basarab Voievod a toată Ţara Românească, împreună cu doamna Ileana, întru preaînaltul şi întru tot închinatul nume al Preasfintei şi de viaţă făcătoarei Troiţe, într-al treisprezecelea an al domniei lor ...” În poziţia ei de mănăstire domnească, Strehaia a primit numeroase moşii şi danii domneşti, subordonându-se direct Mitropolitului Ţării Româneşti.

În istoricul ei a rămas consemnată vizita Patriarhului Macarie al III-lea al Antiohiei, care a trecut pe aici în anul 1657, împreună cu Paul de Alep. Acesta din urmă a lăsat câteva însemnări preţioase cu privire la felul în care se găsea sfântul locaş. „Seamănă cu o cetate mare și are ziduri puternice de incintă, cu multe creneluri. Înăuntru este o fântână frumoasă cu apă curgă­toare, deasupra căreia s-a ridicat un turn puternic și înalt. Deasupra porții mănăstirii se află clopotnița, foarte înaltă, clădită într-un stil măreț, avântat. Por­țile sunt de fier și sunt noi; chiliile sunt frumos clădite, iar bucătăria și grajdurile sunt toate boltite cu piatră”.