Liturghie arhierească la Mănăstirea Turnu

Mănăstirea Turnu a găzduit miercuri, 5 octombrie, prima Sfântă Liturghie în cinstea Sfinților Cuvioși Daniil și Misail, canonizaţi de curând de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Slujba Euharistică a fost săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului.

În cuvântul de învățătură împărtășit celor pre­zenți, Părintele Arhiepiscop a subliniat că „este pentru prima oară când Mănăstirea Turnu se îmbracă în haine strălucitoare, pentru a-i cinsti pe întemeietorii ei și pe cei care, până anul acesta, erau cinstiți doar de mulțimea pustnicilor care sihăstreau prin aceste locuri. Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu este minunat întru sfinții Lui, că sfinții sunt prieteni ai lui Dumnezeu și cei care locuiesc împreună cu El. Cuvioșii leapădă de bunăvoie toate ale lumii și mucenicesc și ei într-alt chip. Își lasă în urmă dragostea de mamă și dragostea de tată, dragostea de frați, bunăstarea acestei lumi și trăiesc în singurătate, în smerenie, și mai ales trăiesc în rugăciune. O asemenea trăire au avut și acești doi sfinți, ca și ceilalți sfinți de la Stănișoara care, după ce s-au pregătit la Mănăstirea Cozia vreme îndelungată, cu binecuvântarea duhovnicului lor, au venit în aceste locuri. Sfântul Daniil era un duhovnic cunoscut, la care alerga mulțime multă de pust­nici ca să primească îndrumare, și împreună cu ucenicul său, Misail - care îi va lua locul și care s-a numit «nacealnic», adică egumen -, au întemeiat aici o sihăstrie, ce s-a transformat în mănăstire, adunându-se în jurul lor mulțime de viețuitori ai pustiei”.

Din viaţa sfinţilor cuvioşi de la Turnu

La jumătatea secolului al XVI-lea, în Ţara Românească au fost numeroase lupte pentru putere, între urmaşii domnitorului Mircea Ciobanu (1545-1552; 1553-1554). Aceste lupte au afectat şi viaţa monahală de la Mănăstirea Cozia, prin susţinerea egumenilor greci în defavoarea celor români şi a voinţei obştii. Din documentele vremii se înţelege că cel puțin unul dintre egumenii Matei (1548-1556; 1560-1569) şi Mitrofan (1556-1560; 1569-1578) erau greci de neam și, totodată, se întrevede lupta evidentă dintre aceştia, pentru conducerea mănăstirii, dar şi influenţa conducătorilor de atunci. Se încălca, din nou, regula, stabilită de primul egumen Gavriil (1388-1406), prin care obştea era cea în măsură să aleagă, din sânul ei, pe cine considera că este vrednic. Desele schimbări de egumeni au slăbit viaţa spirituală a monahilor de la Mănăstirea Cozia, mulţi vieţuitori căutând locuri retrase în sălbăticia munţilor, pentru rugăciune.

Se cunoaşte faptul că Daniil şi Misail s-au oprit sub muntele Cozia, în locul numit „de după Turnu”, situat în apropierea mănăstirii, în stânga Oltului. Aici şi-au săpat în stâncă, alături, două chilii şi au trăit o viaţă spirituală intensă, după rânduiala Sfinţilor Părinţi, îmbinând rugăciunea cu nevoinţele. Cu siguranţă că a fost nevoie de ani întregi pentru a săpa în piatră cele două chilii. Sfântului Antonie de la Iezer i-au trebuit trei ani ca să-şi sape chilia în stâncă. Daniil şi Misail au depus o muncă istovitoare, având o viaţă duhovnicească intensă, fiind mereu cu gândul la Dumnezeu şi la necesitatea mântuirii sufletului. Daniil era duhovnicul sihaştrilor retraşi împreună cu dânsul, iar deseori cobora din peşterile de pe muntele Stânişoara, alături de ceilalţi patru, pentru a se mărturisi şi împărtăşi. Daniil a vieţuit în chilia sa, săpată în stâncă, peste 20 de ani, timp în care a reuşit să păstreze cu stricteţe regulile monahale. Viaţa sa minunată a adunat aici un grup numeros de monahi, punându-se astfel temelia Schitului Turnu. A trecut la cele veşnice în chilia sa de piatră, fiind înconjurat de mai mulţi ucenici. Misail a reuşit să ridice o bisericuţă din lemn, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, situată în faţa chiliilor din piatră, el devenind primul conducător al obştii şi părinte duhovnicesc al vieţuitorilor de aici. Frumuseţea locului şi liniştea deosebită în care se afla adunată obştea au făcut ca Mitropolitul Varlaam al Ţării Româneşti (1672-1679) să ridice aici, în anul 1676, o biserică din piatră, cu nevoinţa şi cu toată cheltuiala sa, în zilele lui Ioan Duca Voievod. Pentru că Daniil şi Misail au avut o viaţă aleasă şi demnă de urmat, ucenicii acestora au aşezat „moaştele” celor doi cuvioşi sub Sfântul Altar al bisericii. Locul în care se află acestea a fost însemnat pe o piatră aşezată în temelia Sfântului Altar, ce aminteşte de „Daniil duhovnicul” şi „Misail nacealnicul”.