Liturghii arhiereşti la mănăstirile Cârcea şi Vodiţa

În fiecare an, la data de 17 ianuarie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește cu slujbă aleasă pe Sfântul Antonie cel Mare, considerat unul dintre părinții monahismului. Așezământul monahal de la Cârcea, situat în apropierea orașului Craiova, și-a cinstit joi ocrotitorul spiritual. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.

În cuvântul de învă­țătură, Înaltprea­sfințitul Părinte Mitropolit Irineu a vorbit despre viața ascetică a Sfântului Antonie. Central în viața Părintelui Antonie a fost statornicia în rugăciune și în credința în Dumnezeu. Această cunună a rugăciunii neîncetate nu se dobândește cu eforturi minimale, ci după ani îndelun­gați a fost învrednicit Sfântul Antonie de acest dar de la Dumnezeu. „Statornicia în rugăciune face ca numele Mântuitorului Iisus Hristos să se lipească de inimă și de minte. Dacă nu ai această practică, dacă nu rostești mereu cuvântul și numele Mântuitorului Iisus Hristos, cuvântul nu se lipește de inimă și rămâne undeva în depărtarea ei. Dar dacă se așază numele Mântuitorului Iisus Hristos în inimă și mintea se unește cu ea, atunci rugăciunea devine neîntreruptă, neîncetată”. În continuare, IPS Părinte Irineu a vorbit despre neștiința de carte a pustnicului Antonie, dar care a primit înțelepciune de la Dumnezeu. Așa se face că a devenit îndrumător de suflete. Așa cum o lumină atrage pe cei din jur, tot așa sfințenia Sfântului Antonie a atras pe cei din jurul său. Cu alte cuvinte, avem nevoie de Dumnezeu să-L înțelegem pe Dumnezeu și creația Sa, iar Sfântul Antonie a primit această descoperire duhovnicească a lucrurilor. „Creația lui Dumnezeu este plină de înțelepciune, cum ne învață psalmistul: Cerurile spun slava lui Dumnezeu, iar facerea mâinilor Lui o vestește tăria. Dacă privim în jurul nostru, noi putem să descifrăm înțelepciunea lui Dumnezeu, să cunoaștem bunătatea lui Dumnezeu, iubirea lui Dumnezeu, frumusețea lui Dumnezeu. Toate acestea ne vorbesc din făpturi, adică din ceea ce vedem în jurul nostru. Vedem florile, vedem frumusețea câmpului, vedem lumina soarelui, vedem sclipirea stelelor și atâtea alte lucruri care sunt ca o carte a înțelepciunii lui Dumnezeu”.

La final, IPS Părinte Irineu i-a îndemnat pe cei prezenți să-l cinstească pe Sfântul Antonie, să ia aminte la viața sa plină de ascultare și să stăruiască în adevărul Evangheliei lui Hristos. „Și noi suntem chemați, după cum vedem din viața Sfântului Antonie, să ridicăm rugăciunile noastre stăruitoare către Dumnezeu, nu doar simple rugăciuni, pentru că cel rău nu se impresionează și nici nu se teme de puțina rugăciune, ci întotdeauna se teme de rugăciunea stăruitoare a dreptului”.

Slujire arhierească de hramul Mănăstirii Vodiţa

Tot de praznicul Sfântului Antonie cel Mare, Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, a slujit la hramul Mănăstirii Vodiţa, aşezământ monahal aflat pe defileul Dunării. Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a fost săvârşită de arhiereul mehedinţean, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile la slujbă au fost date de către Grupul psaltic „Sfântul Nicodim” de la Tismana al Catedralei Episcopale din Drobeta-Turnu Severin.

Cuvântul de învățătură de la finalul Sfintei Liturghii a fost rostit de părintele consilier eparhial Adrian Olarean.

Mănăstirea Vodiţa este un important monument istoric şi de arhitectură din Oltenia, fiind cea mai veche ctitorie voievodală atestată documentar. Cel dintâi aşezământ a fost o mănăstire de călugări întemeiată între anii 1364-1370 de Sfântul Nicodim pe cheltuiala voievodului Tării Româneşti, Vlaicu-Vodã. A fost refăcută de Radu cel Mare în jurul anului 1500 şi de Cornea Brăiloiu în 1689, dar a cunoscut o perioadă de decădere după războiul austro-turc din 1718. Mănăstirea Vodiţa a fost reînfiinţată în anul 1990, când a fost începută restaurarea ctitoriei voievodale şi s-a construit un corp de chilii pentru desfăşurarea vieţii de obşte. La această mănăstire a fost copiat un tetraevanghel slavon miniat, cel mai vechi manuscris din Ţara Românească.