Maestrul Ilie Gheorghe a fost condus pe ultimul drum

Marele actor Ilie Gheorghe a fost condus pe ultimul drum luni, 30 aprilie. Slujba de prohodire a avut loc în Catedrala „Maica Precista” -Dudu din Craiova, trupul maestrului fiind depus mai apoi în cimitirul Sineasca.

În urma unei grele suferinţe, maestrul Ilie Gheorghe a trecut la cele veşnice, la vârsta de 77 de ani. Cu un palmares impresionant pe scena celor mai mari teatre din lume, actorul prin excelenţă lasă în urmă o moştenire greu de egalat. Trecerea sa la cele veşnice reprezintă o mare pierdere pentru întreaga lume a teatrului românesc, care a venit să-i aducă în ultim omagiu în ultima zi a lunii aprilie, în Catedrala „Maicii Domnului” din Bănie.

Cuvânt de mângâiere şi binecuvântare

După slujba de prohodire, preoţii slujitori au transmis cuvântul de mângâiere şi binecuvântare al Înaltpreasfinţitului Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei. În această evocare, Părintele Mitropolit a făcut o amplă trecere în revistă a personalităţii marelui actor craiovean, creionată din însemnările cuprinse în Ziarul Lumina:
Am primit cu tristeţe vestea trecerii marelui nostru maestru Ilie Gheorghe din această lume! Pentru sufletul său ridicăm astăzi rugăciune către Mântuitorul Hristos Cel înviat, către Maica Domnului şi către toţi sfinţii, pentru a-l primi „la loc luminat, la loc cu verdeaţă, la loc de odihnă, unde nu este nici întristare, nici suspinare, ci viaţă fără de sfârşit!”

Personalitate marcantă a urbei noastre, artist emerit al Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova, fratele Ilie Gheorghe a avut o inimă mare şi un suflet „cât o catedrală”. Ni-l amintim totdeauna ca pe un om credincios, plin de elavie şi reverenţă faţă de valorile Sfintei noastre Biserici. A fost deopotrivă un mărturisitor energic al Adevărului şi al virtuţii, într-o lume de multe ori nedreaptă, plină de amăgiri şi deziluzii. Acum, la ceas de pomenire, se cade să împărtăşim câteva gânduri despre marea sa personalitate, în faţa căreia ne vom pleca întotdeauna cu stimă şi admiraţie, împodobind cu gând de rugăciune marea călătorie la ceruri pe care o începe astăzi.

Maestrul Ilie Gheor­­ghe s-a născut la 21 septembrie 1940 în localitatea Giubega, judeţul Dolj, într-o familie de buni creştini, de la care a deprins buna rânduială a Sfintei noastre Biserici. Din această perioadă răsare ca o icoană chipul mamei, despre care mărturisea cu multă dragoste că „recita frumos, ştia poezii frumoase, pe puţin 200-300 de poezii din Eminescu, din Goga, din Coşbuc, din Vasile Alecsandri. Iar eu ţin minte poeziile învăţate în copilărie - de exemplu «Şase pui şi o biată mamă» de Vasile Militaru - pentru că mama, în lungile luni ale iernii, stătea în casă şi marea ei bucurie era să-şi vadă copilul de 3 ani cum spune frumos poezia” ­(interviu în Ziarul Lumina la 1 iunie 2010).

În marea sa pasiune pentru arta cuvântului frumos, maestrul Ilie Gheorghe a aşezat la loc de cinste „poezia religioasă”. A fost o formă de manifestare a sufletului său pentru care s-a dăruit şi pe care a slujit-o în cel mai frumos mod cu putinţă. În poezia religioasă, maestrul descoperea ca într-un testament adevăratele coordonate ale vieţii şi ale morţii. „Mă simt atât de profund în versul religios, în poezia religioasă! Este ca şi cum ai avea în minte în permanenţă mirosul mirului. Am fost odată la o sfinţire de biserică şi am primit o bucată de pânză muiată în mir, pe care o am şi acum, iar mirosul acela rezistă de trei ani de zile şi încă mă stăpâneşte. Cuvântul religios, fraza religioasă, cugetarea şi poezia de acest gen au efectul mirului. Aici, în versul religios se şlefuieşte cuvântul, se şlefuieşte ideea, se şlefuieşte simbolul gândului. Sunt multe idei şi maxime cu caracter religios, deosebit de frumoase, care se regăsesc în marile creaţii de teatru. De exemplu, în piesa «Măsură pentru măsură», personajul principal începe să vorbească despre moarte: «Aşa-ţi va fi mai dulce viaţa şi moartea. Vieţii spune-i: dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care numai nebunii şi l-ar dori. O respirare eşti, supusă nopţilor stelare pe care le înduri în orice loc al existenţei tale. Eşti amăgitul morţii. Îţi dai şi sufletul fugind de moarte. Eşti nestatornic, starea ta se schimbă curios, după lună, ca măgarul cocoşat sub lingouri, duci bogăţia grea un singur drum şi te descarcă moartea».”

Între numeroasele sale roluri, regăsim negreşit şi pe cel de creştin rugător şi jertfelnic. Dorea nemijlocit să-şi afle „liniştea şi pe Dumnezeu”. Citea foarte mult despre vieţile sfinţilor din Pateric şi era fascinat de „frumuseţea poveştilor descoperite”: „Sunt convins că în momentul în care nu voi mai juca pe scenă, spunea maestrul, în momentul în care mă voi retrage din teatru, în literatura teologică îmi voi găsi un refugiu pentru amplitudinea năzuinţelor mele spirituale”.

Atitudinea mărturisitoare a maestrului Ilie Gheorghe s-a manifestat ori de câte ori a fost nevoie. A sprijinit în acest sens ora de religie şi importanţa prezenţei ei în şcoală, ca model indispensabil de educaţie pentru tineri. „În ceea ce mă priveşte, mă pot considera un apărător total ca religia să stea acolo unde îi este locul şi să ajute la formarea tinerilor în oameni cu trăsături morale frumoase, pentru că degeaba vom avea savanţi, dacă nu vom avea oameni care să-şi iubească ţara, familia, copiii, părinţii, tot ce este frumos şi să fie capabili să se sacrifice pentru ceilalţi. Starea de sacrificiu este o culme a înfrumuseţării caracterului omenesc, pe care o modelează şi o formează numai şi numai religia” (în Ziarul Lumina, „Vremea mărturisirii în cuvânt şi faptă”, 3 martie 2015).

Pentru exemplul dat şi mărturisirea făcută în numele Bisericii Ortodoxe, maestrul Ilie Gheor­ghe a fost răsplătit cu Gramată de mulţumire din partea noastră, la hramul Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, în 26 octombrie 2015. De asemenea, în februarie 2016, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de la naşterea marelui sculptor Constantin Brâncuşi, Ilie Gheorghe a dat curs invitaţiei noastre de a susţine un program artistic la Craiova şi Târgu Jiu, în cadrul manifestărilor intitulate „Constantin Brâncuşi - artistul tuturor culturilor”. La împlinirea celor 75 de primăveri şi celor 50 de ani de activitate pe scenă, ne-am alăturat celor care l-au preţuit, conferindu-i „Ordinul Sfântului Nicodim de la Tismana”, cea mai înaltă distincţie bisericească pentru mireni în Sfânta Arhiepiscopie a Craiovei.

Astăzi, când îl conducem pe ultimul drum pământesc pe marele Ilie Gheorghe, rugăm pe Bunul Dumnezeu să primească sufletul său în veşnicia dragostei Sale, aşezându-l „la loc luminat, la loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea!” Veşnică să-i fie pomenirea!, a conchis IPS Părinte Irineu.