Maica Domnului în Sfânta Scriptură a Vechiului Testament

Cărțile Vechiului Testament cuprinzând istoria mântuirii omenirii ce se va împlini în zilele lui Mesia nu trec sub tăcere persoana prin care Fiul lui Dumnezeu va deveni om și va întemeia Împărăția cerurilor. De aceea, în acest context, aghiografii Vechiului Testament fac referiri directe la pururea fecioria Maicii Domnului (Is. 7, 14; Iez. 44, 2, 3), sau indirecte, cu ajutorul simbolurilor sau aluziilor profetice, mărturii biblice care stau la baza învățăturii despre preacinstirea Fecioarei Maria. O trăsătură fundamentală a Vechiului Testament este aceea că unele din profețiile mesianice privesc și persoana Maicii Domnului și că Dumnezeu a descoperit profeți­lor, prin viziuni, anumite însușiri ale Fecioarei Maria.

Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu Maria a fost rânduită prin sfatul preștiutor şi mai înainte de veci al lui Dumnezeu, a fost preînchipuită și mai înainte propovăduită prin Duhul Sfânt, prin diferite simboluri şi prin cuvintele profeţilor. În timpul mai dinainte hotărât, a odrăs­lit din rădăcina lui David, potrivit făgăduinţelor făcute către el. Căci spune: „S-a jurat Domnul adevărul lui David și nu-l va lepăda: din rodul pântecului tău voi pune pe tronul tău” (Ps. 131, 11; 2 Regi 7, 12). Şi Isaia afirmă: „Va răsări toiag din Iesei şi floare se va înălţa din rădăcina lui” (Is, 11, 1). Unii exegeți afirmă că prima profeție despre Maica Domnului o găsim în „Protoevanghelion”: „Dușmănie voi pune între tine și femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei atinge călcâiul” (Fac. 3, 15); ei „văd aici o femeie a viitorului, pe Iisus, fiul Mariei”. După căderea în greșeală a protopărinților noștri, Adam și Eva, Dumnezeu l-a făgăduit pe universalul Răscumpărător. După ce blestemă pe șarpe, zicând: „Pentru că ai făcut aceasta (amăgind pe Adam și Eva), blestemat să fii tu între toate animalele și fiarele câmpului, pe pământ să te târăști și țărână să mănânci în toate zilele tale”. Apoi încurajând pe proto­părinții noștri a hotărât șarpe­lui-diavol dușmănie între el și femeie, între sămânța lui și să­mânța ei. „Aceasta îți va zdrobi capul - spune Dumnezeu -, iar tu îi vei înțepa călcâiul ei” (Fac. 3, 14-15).