Mănăstirea Dintr-un Lemn - arc peste timp

Situată la aproximativ 25 km sud de municipiul Râmnicu Vâlcea şi la 12 km nord de Băbeni, pe valea Otăsăului, în comuna Frânceşti, separată prin dealurile vecine de mănăstirile Surpatele şi Govora, pitoreasca Mănăstire Dintr-un Lemn este o oază de pace şi de bucurie spirituală pentru toţi aceia care zăbovesc mai mult la adăpostul zidurilor ei.

Potrivit unei vechi tradiţii locale, ar fi luat fiinţă în primele decenii ale secolului al XVI-lea, prin edificarea în acest loc a materialului unui singur stejar. Ea a fost ridicată în cinstea icoanei Maicii Domnului, care se păstrează şi azi în biserica de piatră a mănăstirii. În baza acestei tradiţii, aşezarea monahală de aici poartă numele Dintr-un Lemn.
Icoana Maicii Domnului de care este legată existenţa acestui sfânt aşezământ monahal este păstrată cu multă veneraţie în biserica mare. Documentele vremii şi pisania bisericii de zid, aflată deasupra intrării principale - care datează din anul 1715, scrisă la porunca lui Ştefan Cantacuzino (1714-1716) -, atestă pe Matei Basarab drept ctitorul acestei mănăstiri. Din punct de vedere arhitectonic, biserica de zid este în plan triconc, cu Altar octogonal, iar pronaosul se termină cu un pridvor pe stâlpi.

Pe lângă icoana Sfintei Fecioare, de care este legat trecutul mănăstirii, se păstrează cele două policandre de la Şerban Cantacuzino şi doamna Marica Brâncoveanu, cele trei icoane mari împărăteşti, precum şi alte 36 de icoane mai mici zugrăvite în anii 1833-1840 de Gheorghe Gherontie de la Hurezi. În 1715, Ştefan Cantacuzino restaurează în întregime clopotniţa mănăstirii, situată la intrarea în incinta principală şi Casa Domnească. Iconostasul, sculptat în lemn de tei, în 1814, este o veritabilă operă de artă, ca şi multe dintre icoanele de lemn ce împodobesc bisericuţa în interior.

Legenda icoanei făcătoare de minuni

Legenda icoanei făcătoare de minuni de la Mănăstirea Din­tr-un Lemn fascinează şi astăzi, atrăgând mii de credincioşi. Originea ei stârneşte şi astăzi curiozitatea şi interesul specialiştilor. Consemnări mai vechi fac menţiunea că Ancuţa, fiica doamnei Chiajna, a adus icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Motru. Cercetările efectuate în secolul XXI de către specialiştii în artă veche bisericească, asupra icoanei, au concluzionat că valorosul exemplar istoric şi de artă ar aparţine şcolii greceşti de pictură din secolul al IV-lea după Hristos şi că icoana ar fi pictată în Mănăstirea Theotokos - Grecia. Alte păreri o plasează în a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi, în sfârşit, după o altă ipoteză contemporană nouă, icoana ar fi fost pictată înainte de anul 1453, după un vechi model bizantin. Deşi incertitudinile n-au fost înlăturate, există totuşi o certitudine: icoana purtată cu cinste şi evla­vie în spaţiul şi timpul creştin ortodox românesc este un valoros exemplar de artă veche religioasă, poate o copie dintre cele mai vechi a imaginii Maicii Domnului zugrăvită de Apostolul Luca. Şi cum icoana nu întârzie să-şi dezvăluie tainele şi miracolele, la începutul mileniului III, cu ocazia lucrărilor de restaurare, după ce icoana a fost dezbrăcată de haina de argint cu care fusese îmbrăcată, în anul 1812, de marele vornic Radu Golescu, tatăl lui Dinicu şi bunicul fraţilor Goleşti, a lăsat să se vadă, pe revers, o altă pictură, necunoscută până acum, cu înfăţişarea „Înfricoşatei Judecăţi”. Alăturarea celor două simboluri iconografice reprezintă, cel puţin până acum, un caz unic în iconografia bizantină, iar faptul că acest exemplar valoros al artei creştine se află pe pământ românesc, la Mănăstirea Dintr-un Lemn, nu face decât să sporească aura de sacralitate a aşezământului.

Alte obiecte de patrimoniu

Revenind la anexele mănăstireşti, în cursul lucrărilor de restaurare s-au demolat fânarul şi anexele gospodăreşti din incinta a doua şi s-a ridicat casa pentru oaspeţi, cu parter şi etaj, s-au reparat trapeza şi bucătăria, s-a forat o fântână lângă cea existentă. Anexele gospodăreşti au fost mutate pe latura de nord a incintei a doua şi s-au introdus gaze naturale. La intrarea în ansamblul monahal s-a construit un frumos portal de lemn, în stil popular tradiţional. Palatul domnesc a fost reparat de către Ministerul Culturii şi Cultelor, în anii 2004- 2007.

În cimitirul mănăstirii, din partea de vest a ansamblului monahal, se află biserica de lemn, ridicată pe la anii 1810- 1814 de către Iancu, ginerele lui Grigore Socoteanu, pe locul celei vechi din secolul al XVI-lea, atribuită Ancuţei, fiica doamnei Chiajna, fiind reparată în 1733, apoi, după cum am văzut, în 1814, după ce arsese „din întâmplare”.

Restaurări ale bisericii de lemn, obiectiv reprezentativ al artei religioase a lemnului din veacul al XIX-lea, s-au făcut şi în anii din urmă, în prezent bisericuţa, umbrită de câţiva stejari falnici - posibil contemporani cu cei din veacurile ctitoriei celei dintâi -, păstrându-se în condiţii bune.

Icoanele vechi, pictate pe lemn, ce înlocuiesc pictura, şi catapeteasma din lemn sculptat, fac ca interesul credincioşilor pelerini la Mănăstirea Dintr-un Lemn să se îndrepte, în mod deosebit, către aceasta. Chinovie de maici, fără a fi jucat un rol cultural deosebit, dar faptul că a fost ctitorită şi rectitorită de nume de referinţă ale istoriei naţionale, şi marele avânt pe care l-a luat în secolul al XVIII-lea, a făcut ca aşezământul să adăpostească un valoros tezaur de artă feudală de factură religioasă, considerat a fi depăşit doar de cel al Hurezilor.