O mărturie vie de jertfelnicie şi credinţă

În vechiul oraș de reședință al banilor de altădată, așezată într-o poziție strategică, dominând câmpul întins al Jiului, Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova a fost biserica cea mai de seamă a cetăţii. Tot aici a funcţionat prima școală de teologie destinată copiilor dornici să învețe tainele Psaltirii şi ale rânduielilor sfinte.

Prima biserică a Catedralei Mitropolitane din Craiova a fost ridicată pe malul stâng al unui braț dispărut al Jiului. Prin poziţia sa, sfântul locaş avea un rol determinant în sistemul de apărare şi comerţ al Craiovei. Aici, pe dealul ce domina lunca Jiului, străjuia primul locaş de închinare al Băniei, care nu mai păstrează astăzi forma originală.

Nu se poate spune nici până astăzi cu exactitate cine este primul ctitor al bisericii. Sunt legaţi însă cu numele de acest loc frații Petru și Asan, întemeietorii statului româno-bulgar din 1186. Un alt presupus ctitor este craiul Ioan al Cumanilor, care a trăit pe la 1230. După părerea lui Hașdeu, craiul Ioan e întemeietorul Craiovei și poate și al Bisericii „Sfântul Dumitru”. Alții spun că ar fi fost făcută de Mircea cel Bătrân după bătălia de la Rovine, ca mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru biruința asupra păgânilor. Nu există însă nici un document care să valideze vreuna dintre aceste variante. Cei mai mulți istorici consideră că primul ctitor al acestei biserici ar fi banul Barbu Craiovescu. El deţinea în proprietate moșia și satul Craiova, chiar înainte de anul 1500. Argumentele pentru această afirmație ar fi faptul că la începuturile lui locașul s-a numit „Băneasa”, fiind considerat ctitoria unei soții de ban, fie a lui Barbu Craiovescu, fie a lui Barbu banul, urmașul în scaunul marii bănii a lui Barbu. După aceleași opinii numele s-a schimbat în „Biserica domnească” în vremea Craiovescului ajuns domn - Neagoe Basarab.

Deşi nu există mărturii documentare cu privire la data primei zidiri, biserica exista înainte de domnia lui Matei Basarab, care a refăcut-o. Acest lucru îl aflăm de la Baksić care, vizitând Craiova în 1640, remarca „o biserică de piatră, mare și frumoasă, cu cinci turle și un turn cu două clopote mari”. Se ştie însă cu siguranţă că Biserica „Sfântul Dumitru” a fost reclădită în anul 1651 de către Matei Basarab, numărându-se printre ultimele ctitorii ale marelui domnitor muntean.

Ultima formă a sfântului locaş

În anul 1889, regele Carol a hotărât reconstruirea întregii clădiri. La 12 octombrie s-a pus piatra de temelie. Pentru întreaga lucrare a fost angajat arhitectul francez Emile André Lecomte du Nouy. El a refăcut de jos și până sus monumentul cu elemente din cele vechi, imitând pe cât se putea linia generală, adăugând uneori și elemente noi. Du Nouy a restaurat mai multe biserici din țară, printre care și Mănăstirea Curtea de Argeș, dar și Biserica „Sfânta Treime” din Craiova. La toate bisericile refăcute de el s-a recurs la aceeași metodă: se dărâma complet și se construiau clădirile din nou. În condiţiile date, vechiul locaş de închinare a fost dărâmat din temelie, nemaiputându-se face nimic pentru repararea sa. 

Planul clădirii actuale este dreptunghiular în cruce greacă, cu arcade oarbe caracteristice. Turlele mărețe se înalță desăvârșind perfecțiunea generală a monumentului. Biserica actuală este lungă de 34,65 m, şi lată de 16 m. Lungimea este măsurată din centrul absidei principale a Altarului până în partea de răsărit a pridvorului. Temelia este din blocuri de piatră de calcar paralelipipedice, neegale și e înaltă de 2,30 m. Corpul clădirii este de la temelie în sus format din zidărie de cărămidă aparentă alternând cu blocuri de piatră, fiind dispuse astfel: la trei rânduri de cărămizi, un rând de blocuri, late cam cât cele trei rânduri de cărămizi.

Biserica are trei turle de cărămidă. Două sunt mai mici, octogonale, așezate pe pronaos și una mai mare, cu 12 laturi, așezată pe naos. Sunt înalte și se termină sus cu cruci cu șapte brațe. Pe fiecare latură a turlelor există câte o fereastră adâncită în zid. Sus este terminată în boltă semicirculară. Deasupra ferestrelor se găsesc două arcuri de cărămidă și două rânduri de zimți din cărămidă.