O moştenire seculară din Craiova

De praznicul Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, unul dintre cele mai vechi locaşuri de închinare din Craiova şi-a prăznuit ocrotitorul.

Biserica paraclis mitropolitan „Sfântul Ilie” a îmbogăţit istoria oraşului prin contribuţia ei la formarea spiritului ortodox şi românesc.

Situată pe strada Lipscanii Noi (ulterior Lip­scani), biserica acestei parohii, cu hramul „Sfântul Ilie”, a fost construită între anii 1715 şi1720, de vornicul Ilie Oteteleşanu şi refăcută, după cutremurul din 1838, de Iordache Oteteleşanu (acum este dărâmată turla, desfiinţat pridvorul şi modificat exteriorul), pictura fiind executată în 1840- 1841 de C. Lecca; alte reparaţii s-au efectuat în 1864, 1889-1893 şi 1939-1940.

În anii de după Primul Război Mondial servea drept catedrală a oraşului. În 1906, avea o obşte de 177 de familii, în 1909, erau consemnate 212 familii (499 de suflete), în 1924, erau arondate 70 de familii, cu 315 persoane (pe lângă acestea, pe raza parohiei se mai găseau 40 de familii de rit mozaic şi 10 familii romano-catolice); în 1940, erau 136 de familii, cu 332 de suflete.

În primii ani ai secolului XX, Parohia „Sfântul Ilie” se întreţinea din averea lăsată de vornicul Ilie Oteteleşanu, avere ce consta din mai multe proprietăţi urbane şi rurale: 160 de pogoane de pământ arabil, 316 pogoane de pădure, două imobile cu 12 prăvălii în Craiova şi titluri de rentă perpetuă de la moşiile expropriate - 783.476 lei (însumate, veniturile anuale ale parohiei se ridicau la 790.781 de lei). Nu avea casă parohială şi era arondată cimitirului Sineasca.

Preoţi şi cântăreţi bisericeşti de-a lungul vremii

La începutul anilor '40, atât biserica, cât şi casa parohială erau asigurate. Biserica mai deţinea o moşie la Calafat şi câteva imobile, administrate de epitropia bisericii. Avea cor şi o bibliotecă parohială cu câteva sute de volume. Viaţa spirituală era bună, neînregistrându-se sectanţi pe raza parohiei; se strângeau frecvent milostenii pentru cei nevoiaşi.
Dintre preoţii şi diaconii care au slujit aici, consemnăm pe iconom stavrofor Nicolae Ionescu, născut la 29 iunie 1836, absolvent a trei clase seminariale şi cinci clase gimnaziale (asimilat seminar inferior), hirotonit preot la 31 mai 1853 şi transferat la această parohie la 29 aprilie 1861; Marin Marinescu, născut la 14 octombrie 1846, absolvent de seminar gradul II, diacon la această parohie şi preot din 26 februarie 1906; Ioan D. Popescu, născut la 11 noiembrie (sau 1 februarie) 1879, în comuna Lişteava, judeţul Dolj, licenţiat în teologie, hirotonit la 20 iulie 1906, pe seama acestei parohii, ca preot ajutător (supranumerar); diacon Ştefan S. Popescu, licenţiat în teologie, hirotonit la 26 februarie 1906; Anastasie Brădişteanu, născut pe 24 octombrie 1889, în comuna Brădeşti, judeţul Dolj, licenţiat în teologie şi hirotonit preot în 1915, pe seama Parohiei Panciu, judeţul Putna; transferat la Parohia „Sfântul Ilie” din Craiova, începând cu 1 octombrie 1919; Gheorghe F. Ceauşanu, născut în 1889, în Făureşti, Vâlcea, doctor în teologie şi profesor de religie la unele din şcolile Craiovei; prin optarea pentru învăţământ, a rămas preot „ajutător”; Ştefan Băzăvan, născut în 1908, la Giubega, Dolj, licenţiat în teologie, hirotonit preot în 1929 şi transferat la această parohie în 1941, de la Parohia Bucovăţ. În perioada interbelică, personalul parohiei era plătit din fonduri proprii.
În ceea ce priveşte cântăreţii bisericeşti, în perioada supusă cercetării noastre, au funcţionat: Theodor Niculescu, născut în 1854, absolvent de seminar gradul I, numit la 9 septembrie 1893; Dumitru C. Popescu, născut în 1875, absolvent de şcoală de cântăreţi, numit la această parohie la 14 iulie 1905 (după alte surse, 1902); Vasile Ciucă, absolvent al şcolii de cântăreţi şi numit în serviciu în 1927, şi M. Grămescu, născut în 1893, cu şcoală, transferat aici în 1938. Dintre paracliserii acestei biserici, amintim pe Constantin Marinescu, absolvent al şcolii de cântăreţi, numit în 1895; Ioan Marinescu, născut în 1905, absolvent de cinci clase primare, numit în 1923, şi Ion Gh. Muga.
Între epitropii parohiei s-au numărat Barbu Ionescu, numit în iunie 1879, şi Iordache Dinculescu, numit la 25 aprilie 1904, iar în perioada interbelică, parohia era administrată de o epitropie ctitoricească din care făceau parte Ştefan Petrescu, D. Fortunescu şi maior D. Măcărescu.