Ocrotitorii Facultăţii de Teologie din Craiova

Sfinţii Serghie şi Vah vor fi prăznuiţi mâine de credincioşii craioveni, la Catedrala Mitropolitană „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Programul liturgic închinat celor doi mucenici, ale cător sfinte moaşte se găsesc în Catedrala chiriarhală din Bănie, începe din această seară cu slujba Vecerniei, Litia şi tradiţionala procesiune.

Praznicul Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah marchează, de fiecare dată, la Craiova, începutul anului universitar pentru studenţii Facultăţii de Teologie. Astfel, sub oblăduirea celor doi mărturisitori ai Bisericii primare, sute de suflete se adună la rugăciune în Catedrala Mitropolitană, pentru a aduce cinstire sfintelor lor moaşte, adăpostite aici. Şi de această dată, întâlnirea de taină cu aceşti sfinţi va începe cu rânduiala slujbelor de seară, completate de o frumoasă procesiune împrejurul sfântului locaş, cu racla în care se află odoarele celor doi mucenici, alături de ale Sfântului Ierarh Nifon şi ale Sfintei Muceniţe Tatiana Diaconiţa. Mâine, de la primele ore ale dimineţii, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie va fi săvârşită de Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, alături de membrii Sinodului mitropolitan, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. Evenimentele închinate Sfinţilor Serghie şi Vah vor continua la Centrul de restaurare şi vizualizare din Craiova.

Pilde din viaţa Sfinţilor Serghie şi Vah

În vremea împăratului Maximian, doi tineri destoinici, cetăţeni romani, Serghie şi Vah, unul primicer, iar cel de al doilea secundicer, din şcoala centiliilor, s-au străduit din răsputeri să slujească cu mult devotament şi dăruire stăpânului lor. Devotaţi îndatoririlor ce îi lega de societate, cei doi au câştigat dragostea lui Maximian, încât acesta devenise aproape nedespărţit de ei, împrietenindu-se cu ei şi luându-şi-i sfetnici pentru fiecare moment sau decizie dificilă. În tot acest timp, tinerii Serghie şi Vah erau iubitori ai credinţei creştine şi cinstitori ai lui Hristos, dar toate se întâmplau în ascuns, pentru a nu supăra pe împărat, care era aprig persecutor al creştinilor. Deşi ei şi-au dorit ca văpaia credinţei lor să rămână în ascuns, cei de pe lângă palatul lui Maximian, care îi individiau pentru întâietatea pe care le-o acorda împăratul, au adus la cunoştinţă lui Maximian faptul că iubiţii săi slujitori nu se închină idolilor, ci se închină lui Hristos, „fiul teslarului, tâlharul răstignit între tâlhari”.

La început, împăratul nu a vrut să creadă aceste zvonuri şi, pentru a se convinge, a pregătit un mare praznic în cinstea lui Zeus, ocrotitorul Romei, la care trebuia să participe şi să aducă jertfe toţi înalţii prelaţi ai imperiului. Împăratul era interesat în mod special de reacţia celor doi sfetnici ai săi. La momentul jertfelor, Serghie şi Vah au rămas afară, refuzând cultul lui Zeus. Ei au fost foarte hotărâţi şi au respins orice posibilitate de a aduce jertfă idolilor, chiar dacă au gândit că acest gest îi va costa prietenia cu împăratul. Nici la sfatul celor prezenţi nu au cedat şi nu au făcut aceasta, argumentând cu o determinare care a uimit pe toţi cei prezenţi: „Avem un Dumnezeu în cer, nemincinos, adevărat şi viu. El nu este nesimţitor ca idolii voştri. Noi Aceluia ne închinăm”. Pentru că nu au voit să aducă jertfe, li s-au luat toate rangurile, apoi au fost îmbrăcaţi în haine femeieşti şi purtaţi prin toată cetatea şi batjocoriţi.

Cu toate acestea, pentru că îi aprecia şi le cunoştea isteţimea şi fidelitatea lor, împăratul a căutat să-i câştige din nou, cu vorbe frumoase şi cu promisiuni mari. Nici de această dată Sfinţii nu au cedat, pentru că nu voiau ca pentru dragostea împăratului să cadă din dragostea cea veşnică şi pentru cinstea pământească să se lepede de cinstea cea cerească. Astfel, tinerii credincioşi au devenit şi mai aprigi mărturisitori ai creştinismului şi au grăit şi mai hotărât împotriva credinţei celei idoleşti.

Cei doi au rezistat mult timp chinurilor la care au fost supuşi, dar, în final, Sfântul Vah şi-a dat duhul, în urma cruntelor bătăi pe care le-a primit, iar Sfântului Serghie i s-au bătut scânduri pline de cuie în picioare, fiind forţat să meargă pe ele. Văzând cei necredincioşi că încă rezistă, în final, l-au decapitat. „Am aşteptat pe Domnul, Care, căutând spre mine, a auzit rugăciunea mea şi m-a scos din groapa necazului şi din tina ticăloşiei şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei”, acestea au fost ultimele cuvinte ale Sfântului Serghie, în timp ce suferea chinurile morţii.

Îngropaţi în cetatea Rosafa, în Siria

Trupurile celor doi mucenici au fost luate şi îngropate cu grijă de către creştini. Trupul şi capul Sfântului Serghie au fost îngropate pe locul unde şi-a dat sufletul, în cetatea Rosafa, iar tradiţiile locale ne informează că, la început, în fiecare an, în ziua prăznuirii Sfântului Serghie, fiarele sălbatice părăseau adâncurile pădurilor, veneau la mormântul sfântului şi, schimbând cruzimea în blândeţe de miel, nevătămând pe nimeni, cu sfială înconjurau acel loc şi apoi plecau iar în pustia lor.

După repetate vedenii ale creştinilor din acele zone, trupurile sfinţilor au fost descoperite şi puse la loc de cinste în biserica ce a fost zidită acolo, în cinstea celor doi sfinţi. Biserica „Sfântul Serghie” este o biserică bizantină, datând din secolul al V-lea, care se află în ruină. Acest locaş a fost unul dintre marile centre de pelerinaj ale vremii. Cu timpul însă, a devenit ţinta disputelor repetate dintre creştini şi musulmani. Astăzi, oraşul Rosafa, situat în inima Siriei, este, împreună cu biserica sfântului, un deosebit punct de atracţie turistică, ruinele păstrând încă vii amintirile de altădată.

Ocrotitori ai Olteniei

Capetele celor doi sfinţi au fost aduse în ţara noastră de către domnitorul Neagoe Basarab şi depuse la Mănăstirea Curtea de Argeş. Raclele sfintelor moaşte au fost făcute din porunca arhierească a Episcopului Iosif de Argeş, cu sprijinul creştinilor binevoitori din oraşul Piteşti, în anul 1867, ca semn de recunoştinţă pentru binefacerile primite prin ale lor sfinte rugăciuni. În anul 1949, la 25 octombrie, prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, sfintele moaşte au fost aduse la Craiova şi depuse în Catedrala Mitropolitană „Sfântul Dumitru”, din Craiova, în timpul Înaltpreasfinţitului Firmilian, Mitropolitul Olteniei.