„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Părintele arhimandrit Chesarie Gheorghescu, prohodit la Mănăstirea Dintr-un Lemn
IPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a săvârșit sâmbătă, 17 iunie, slujba Înmormântării părintelui arhimandrit Chesarie Gheorghescu. Rânduiala liturgică a avut loc în fața bisericii voievodale „Nașterea Maicii Domnului”, în prezența obștii Mănăstirii Dintr-un Lemn, a preoților, monahilor și monahiilor, dar și a credincioșilor cărora le-a fost părinte duhovnicesc și iscusit povățuitor.
La sfârșitul slujbei, protoiereul Nicolae Moga a dat citire mesajului Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. „Părintele arhimandrit Chesarie Gheorghescu a fost Exarh al mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Bucureștilor în perioada 1977-1988 și slujitor al Catedralei Patriarhale din București. Preot misionar și harnic, apărător înțelept al tradiției monahale ortodoxe românești, cu o deosebită personalitate culturală și duhovnicească, părintele arhimandrit Chesarie Gheorghescu rămâne o pildă de dăruire pentru Biserica noastră. În aceste momente de întristare pentru toți cei care l-au cunoscut, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Biruitorul morții și Domnul Vieții, să așeze sufletul slujitorului său, arhimandritul Chesarie, împreună cu drepții, în lumina și iubirea Preasfintei Treimi, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viață fără de sfârșit. Veșnica lui pomenire din neam în neam!”.
După citirea mesajului de mângâiere, arhim. Iustinian Cârstoiu a evocat în fața monahilor, preoților și credincioșilor prezenți la slujbă personalitatea duhovnicească a arhimandritului Chesarie Gheorghescu. La rândul său, IPS Părinte Varsanufie a adresat obștii monahale și fiilor duhovnicești ai părintelui arhimandrit cuvânt de mângâiere duhovnicească.
Sicriul cu trupul celui adormit a fost purtat de monahi în sunet de clopot în jurul bisericii, după care a fost așezat în mormântul pregătit în incinta mănăstirii, întru nădejdea învierii și a vieții de veci.