An de an, pe 1 martie, numeroşi credincioşi vin în pelerinaj la Mănăstirea Topolniţa din judeţul Mehedinţi pentru a lua apă sfinţită şi pentru a participa la Sfânta Liturghie arhierească săvârşită de Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei. Obiceiul a fost păstrat şi anul acesta, Sfânta Liturghie fiind oficiată de arhiereul mehedinţean, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.
La finalul slujbei, PS Nicodim a săvârşit o slujbă de pomenire pentru ctitorii mănăstirii, precum și slujba Aghesmei celei mici, în cadrul căreia au fost citite şi molitfele Sfântului Trifon, pentru îndepărtarea dăunătorilor de la ţarinile, dar şi de la seminţele ce urmează a fi semănate de credincioşi, acum la început de primăvară. Această rânduială a fost instituită, imediat după al Doilea Război Mondial, de vrednicul de pomenire ieromonahul Graţian Rădac, stareţul Mănăstirii Topolniţa, în perioada 1943-1990.
Biserica Mănăstirii Topolniţa a fost ctitorită de boierii Craioveşti, în secolul al XVI-lea, pe vatra unei biserici mai vechi care, după tradiţie şi unele documente istorice, a fost zidită de Sfântul Nicodim, ctitorul mănăstirilor Tismana şi Vodiţa.
Alexandru Ştefulescu, bazându-se pe tradiţia locală, afirmă că Mănăstirea Topolniţa a fost ctitorită imediat după Vodiţa şi înaintea Tismanei, pe care o termină în anul 1378. Vremea fondării cinstitului aşezământ ne este însă clarificată de un document datat din 11 mai 1644, prin care Matei Basarab porunceşte la opt familii de rumani care erau dorobanţi la Tâmna să se întoarcă pe moşia de la Şovârloghiu „care sunt de moşie ai sfintei mănăstiri daţi de Radu Vodă Negru”.
Construcţia actualei biserici datează din 1646, când Matei Basarab, descendent al Craioveştilor, a donat ctitoria aflată într-o stare precară căpitanului de dorobanţi Lupu Buliga pentru merite deosebite, în data de 12 februarie 1646. Având ctitor nou, se schimbă hramul iniţial - Sfântul Arhanghel Mihail, pus de însuşi Sfântul Nicodim în amintirea Mănăstirii Hilandar din muntele Athos, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul”.
