„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Pictorul Tiberiu Ioța, patru decenii în slujba Bisericii
A pictat zeci de biserici de-a lungul vieţii, şi-a crescut copiii în acelaşi spirit, al dragostei pentru pictură, şi este hotărât să facă în continuare performanţă în acest domeniu. Tibi Ioţa sau nea Tibi, aşa cum s-a făcut cunoscut, este pictorul bisericilor din Oltenia.
Din cei 74 de ani ai săi, peste 40 și i-a dedicat picturii bisericești. Adevărata poveste a vieții sale a început în fața icoanelor. „De multe ori, când mă apuc de o icoană, nu uit şi vocea mamei mele, care a lăcrimat de drag când a văzut prima icoană pictată de mine, de drag că eu pot să fiu în stare să fac așa ceva. Când eram copil, mama mea mă lua de mână și mă ducea la biserică la Sfântul Nicolae și nu eram atent la slujbă cât eram cu ochii pe pereți, să mă uit, să studiez fiecare sfânt în parte. Chipul Maicii Domnului a fost prima icoană pe care am pictat-o, mai apoi pe Mântuitorul Iisus Hristos răstignit Îl pictam pe crucile din Sfântul Altar. Am multe icoane pictate, nici nu le mai țin minte,așa sunt de multe”, mărturisește pictorul din Oltenia. Tiberiu Ioța și-a cultivat talentul artistic alături de doi dintre cei mai cunoscuți pictori bisericești de la acea vreme: Ștefan Calopăreanu și Iosif Keber. Mai târziu avea să devină el însuși un pictor apreciat, în special prin preajma locurilor natale. „Făcând această ucenicie la modul oficial, sigur ca a fost ca o școală, eu fiind din Băilești mă cunoșteau și preoții, și după aceea eram căutat. Toate icoanele îmi sunt foarte dragi, și un loc aparte ocupă în sufletul meu icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus în brațe”, adaugă Tiberiu Ioța. Atunci când pictează, Tiberiu Ioța este animat de un singur gând: pictura bisericească nu este o simplă artă, iar de reușita unei icoane țin și starea sufletească, și, cel mai important, relația personală cu Dumnezeu. „Atunci când mă apuc de lucru, zic «Doamne-ajută!», pentru că nu se poate să nu te rogi și să ai sufletul împăcat, curat, când te-ai apucat de lucru, să fii sufletește împăcat că ești pe drumul care trebuie, pe calea bună”, mai spune nea Tibi.
Cei doi copii i-au moștenit talentul
Nea Tibi nu este singurul din familie care practică pictura bisericească, acest talent fiind moștenit și de cei doi fii ai săi. Marian este unul dintre ei. „Mi-a plăcut. Tot așa am început, cu chipul Maicii Domnului. Fiecare icoană îmi este dragă, fiecare are rolul ei și fiecare te împacă sufletește în felul ei”, spune Marian Ioța.
La cei 74 de ani ai săi, nea Tibi nu se gândește să se retragă din activitate și se bucură de aprecierea preoților și credincioșilor. „Pictura este o școală pe care n-o termini niciodată. Chiar dacă ai în spate niște ani de învățătură, tot timpul mai înveți câte ceva și descoperi ceva, să dai mai departe”, precizează nea Tibi, pictorul bisericilor din Oltenia.