Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Regionale Oltenia Pildă de mărturisire, vocație și slujire

Pildă de mărturisire, vocație și slujire

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Oltenia
Un articol de: Pr. Ioniță Apostolache - 29 Decembrie 2015

La Biserica „Madona Dudu” din Craiova a slujit cu ceva timp în urmă un preot care, deşi n-a apucat libertatea postdecembristă, a trăit şi a propovăduit cu toată fiinţa adevărul euharistic, împărtăşindu-l credincioşilor săi prin slujirea şi activitatea pastorală. Este vorba de preotul Ioan Iordache, reprezentant de seamă al unei generaţii cu totul aparte de sacerdoţi, mesageri ai vechilor valori ortodoxe şi naţionale sub opresiunea comunistă.

Locul în care sunt căutate frumoasele exem­ple de viaţă, credinţă, dăruire şi libertate nu poate fi parcă mai potrivit decât Biserica. Numai aici omul liber poate învăţa cu adevărat ce înseamnă libertatea, cum să o folosească drept şi fără să o irosească. În învăţăturile Sale, Mântuitorul Hristos leagă valoarea libertăţii de cuvântul evanghelic, amintindu-ne că „adevărul ne va face liberi” (In. 8, 32).

Au trecut mai bine de două decenii de când respirăm, gândim, sperăm şi iubim cu o libertate pe care o folosim totuşi cu atâta zgârcenie. Căutăm în jur fără să vedem pe nimeni şi suntem parcă mai străini ca niciodată. Dincolo de acestea, suntem strigaţi pe nume de Cineva care ne iubeşte fără îngrădire şi cu toată libertatea în care suntem. El este Dumnezeul inimii noastre, al adevăratei libertăţi în care suntem cu adevărat liberi, Hristosul Cel ce „S-a făcut om pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire”. Pentru libertate au luptat şi s-au jertfit cei de dincolo de veac, părinţi şi fraţi ai noştri, dreptmăritori creştini, din toate timpurile şi din toate locurile. Mulţi dintre ei s-au jertfit pentru Adevărul care aduce libertate, semănând cuvântul sfânt în lume pentru trezirea conştiinţelor celor adormite. Nu au rămas nepăsători la opresiunile unui regim care îngropa tinereţea în nepăsare şi ură, ci au propovăduit pe Domnul libertăţii chiar cu preţul propriei libertăţi.

„Un trio de mare fior estetic”

În istoria recentă a Bisericii Olteniei s-au înscris numeroase exemple de oameni cu adevărat liberi. Între ei se numără şi preotul Ioan Iordache, fost slujitor la Catedrala „Maica Precista-Dudu” din Craiova. El face parte din generaţia de aur a sacerdoţilor de şcoală veche din Cetatea Băniei. La Biserica „Maicii Domnului de la Dud”, lumea şi-l aminteşte şi astăzi. Chipul părintesc şi blând, împodobit cu privire catifelată de cărturar, cucernicul preot brăzdează anii statornicindu-se permanent în inimile credincioşilor săi „mai tineri”. Nici fraţii de la Sfântul Altar nu l-au uitat, pomenindu-l alături de robii lui Dumnezeu, preoţii Marin şi Gheor­ghe, împreună ostenitori la Biserica Madonei. „Amintirile scumpe din vremea copilăriei şi tinereţii mele îmi revin mereu în minte ca un balsam nepreţuit. În această biserică, fiecare slujbă, predicile de mare substanţă teologică, reunea o mare mulţime de credincioşi într-o atmosferă de extaz mistic, bogăţie spirituală, dar şi profundă emoţie artistică. Cei trei preoţi, părintele paroh Marin Neamţu, tatăl meu, preotul Ioan Iordache, preotul Gheorghe Ilicievici, toţi trei înzestraţi cu voci divine, respectiv tenor, bariton, bas, formau un trio de mare fior estetic, acompaniaţi mereu de un cor de mare elită, dirijat de marele om de cultură Mihail Bârcă, apoi de doamna profesoară Jacotă” (Sonia Cuciureanu, însemnare în Revista Ramuri, nr. 5-6/2009).

„Unirea cu Dumnezeu”, logica libertăţii sacerdotale

Darul libertăţii unei conştiinţe slujitoare, personificată în imaginea cucernicului preot Ioan Iordache, rămâne astăzi de referinţă pentru generaţiile tinere. Tributul vieţii sale a rodit frumos în amintirea veşnică pe care o păstrează copiii, apropiaţii şi nu în ultimul rând credincioşii pe care i-a îndrumat. Din libertatea lui, ca slujitor al Mântuitorului Hristos, mulţi au învăţat ce înseamnă adevărata libertate. Astfel, ca mărturisitor al credinţei ortodoxe în timpul regimului comunist, preotul de la Biserica Madonei reprezintă o fericită împărtăşire de devotament şi jertfă pentru cei de astăzi. „Pe crucea sa stau scrise cuvintele Fericitului Augustin «Făcutu-ne-ai pentru Tine Doamne şi neliniştit este sufletul nostru până când se va odihni întru Tine». Acesta a fost sensul libertăţii pentru tatăl meu, unirea cu Dumnezeu, cel pe care L-a căutat şi pentru care s-a jertfit toată viaţa. Pentru că ne-a împărtăşit aceste poveţe şi pentru tot ce a făcut în viaţă a rămas prezent în inimile noastre. La fel i-a învăţat şi pe credincioşii săi, să slujească cu libertate Adevărul, aducându-le aminte de cuvintele Mântuitorului că «Adevărul vă va face pe voi liberi»”, a mărturisit prof. Ele­na-Liana-Irina, fiica preotului Iordache.

Din viaţa preotului Ioan Iordache

Preotul Ioan Iordache s-a născut la poalele Munţilor Făgăraş, în localitatea Galeşu, comuna Brătieni, la anul 1913. Viitorul preot a îndrăgit de mic cartea. A urmat mai întâi cursurile şcolii primare din localitate (1921-1925) şi mai apoi pe cele ale Seminarului Teologic „Neagoe Vodă” din Curtea de Argeş (1925-1933). Aici l-a întâlnit pe marele profesor de liturgică Ene Branişte, de care l-a legat o prietenie cu totul aparte. Au urmat anii de facultate la Bucureşti, între 1933 şi 1937, pe care i-a încununat cu o teză de licenţă despre „Noţiunea de suflet în atropologia creştină”, premiată prin calificativul „Cum Laude”. Slujirea pastorală a început-o la Craiova, în nou înfiinţata mitropolie, sub conducerea Înaltpreasfinţitului Părinte Nifon Criveanu. A fost hirotonit diacon în ziua de prăznuire a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie din anul 1940 şi preot la 15 martie 1945, pe seama Catedralei „Madona Dudu”. Aici a slujit până în anul 1988, când a trecut la cele veşnice.

Preotul Ioan Iordache s-a evidenţiat prin numeroasele ascultări pe care le-a împlinit întru slujirea Mântuitorului Hristos şi a Bisericii străbune. Sub haina clericală a slujit mai întâi ca: director al Tipografiei „Mitropolia Olteniei” (1943-1945), epitrop al Aşezământului „Madona Dudu” (1949-1950), consilier administrativ în cadrul Centrului eparhial de la Craiova (1967-1978), membru şi preşedinte al Consistoriului eparhial şi mitropolitan (1953-­1965), profesor la Şcoala de cântăreţi bisericeşti din Craiova (1943-1949), profesor la Liceul de fete „Urziceanu” din Craiova (1940-1941) şi profesor la Seminarul Teologic din Craiova (1965-1966). Pentru activitatea clericală şi pentru meritele profesionale, preotul Ioan a fost ridicat la rangul de iconom stavrofor de către Mitropolitul Firmilian Marin.

În viaţa de familie, venerabilul sacerdot a fost un tată model, întărind cu povaţa şi dragostea părintească pe cele două fete: Sonia-Doina şi Elena-Liana-Irina, de care a avut grijă alături de preoteasa sa, doamna Gheorghiţa Iordache. Memoria părintelui este de acum vie prin ceea ce a lăsat ca moştenire peste veacuri. S-a stins din viaţă în ziua de 15 iunie 1988, însă spiritul său liber ne-a rămas astăzi ca exemplu.