Pilde vii de istorie a neamului românesc

Trăitori în aceste vremuri tulburi, fiecare dintre noi avem nevoie de modele demne de urmat. Există câţiva oameni înaintea cărora trebuie să-ţi pleci fruntea şi mergi de acolo întărit pentru a rezista în vâltoarea vieţii. Comemorarea celor plecaţi dintre noi, cu rădăcini mehedinţene, s-a făcut în ziua de 9 martie, de praznicul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, la monumentul ridicat în cinstea lor în Turnu Severin.

Aceşti oameni sunt foştii deţinuţi politici şi deportaţi în Bărăgan. Astăzi mai sunt doar câteva mii în România. În Mehedinţi sunt doar 10 deţinuţi politici şi aproximativ 1.000 de deportaţi în Bărăgan. Când ai ocazia să te întâlneşti şi să vorbeşti cu ei, ai impresia puternică că au coborât de undeva, poate chiar de pe Columna lui Traian, şi doresc să transmită ceva generaţiilor următoare. Da, ar dori să ştie că pe suferinţa şi jertfa lor se clădesc prezentul şi viitorul nea­mului românesc. Nu sunt cuvinte mari, reprezintă adevărata istorie, scrisă cu suferinţă şi cu sânge de cei care acum 65 de ani au lăsat totul în urmă şi au plecat departe, în necunoscut. Ascultându-i cu atenţie, te întrebi firesc: ce trebuie să simţi când într-o zi cineva îţi bate în poartă şi îţi spune răspicat că în câteva ceasuri trebuie să laşi totul şi să pleci, să pleci departe şi într-un loc necunoscut?!

„Am fost nişte vinovaţi fără vină”

Preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Deportaţi în Bărăgan - filiala Mehedinţi, Valeriu Bosoancă, rememorează cu durere momentele cumplite trăite în vara anului 1951, când la vârsta de 11 ani a fost forțat să plece din satul mehedinţean Crăguieşti spre Câmpia Bărăganului. „Sunt fiu de ţăran, părinţii mei erau oameni gospodari. Aveau o gospodărie frumoasă, ca şi ceilalţi, şi ei (n.r., comuniștii) considerau că din cauza noastră nu se putea face colectivizarea ţării la vremea aceea. Am fost nişte vinovaţi fără vină. Mai grav a fost la mine, că tata a fost arestat şi dus la Canal, după care nu l-am mai văzut doi ani. Dar nu sunt singurul, mai sunt şi alţi colegi de-ai mei cu aceeaşi suferinţă şi pot spune că suferinţa a fost mai mare în cazul celor cărora le-au murit părinţii acolo. A fost greu să suporţi să îţi moară părintele acolo, să-l îngropi într-un lan de grâu sau de porumb, să îi pui o cruce la căpătâi şi atâta tot”, mărturiseşte astăzi Valeriu Bosoancă.

„Asemenea celor 40 de mucenici”

Părintele vicar eparhial, Mihai Zorilă, a vorbit la rândul său despre episodul trist care a schimbat destinul multor oameni. „Pomenim astăzi pe toți cei care în perioada comunistă au fost fie închiși în lagăre și în închisori, fie deportați, în special din zona noastră, din Mehedinți. Au fost luați de la casele lor și duși în locuri necunoscute, în special în Câmpia Bărăganului. Unii prezenți astăzi la această slujbă de comemorare erau prunci atunci, erau copii, și împreună cu părinții lor au fost duși de pe meleagurile natale pentru simplul fapt că erau oameni harnici, oameni gospodari care s-au opus unui regim ce nu punea accent pe demnitatea umană sau pe credință. Cei adunați astăzi aici duc mai departe mesajul și nădejdea ca tot ceea ce s-a întâmplat atunci să nu se mai întâmple niciodată în istoria poporului român. Cei care au pătimit atunci se aseamnă Sfinților 40 de Mucenici prăznuiți la 9 martie de Biserica Ortodoxă, pe care i-au avut drept model al vieții lor. Pentru răbdare și pentru credința lor, asemenea mucenicilor, Dumnezeu a îngăduit să nu li se uite numele. Îi comemorăm, îi pomenim astăzi și ne rugăm ca Dumnezeu să le ierte cele ce au greșit cu voie sau fără voie și să așeze în loc luminat sufletele lor mult pătimitoare în lumea aceasta”, a spus pr. Zorilă.

9 martie - zi de cinstire pentru înaintaşii noştri

În ziua de 9 martie, membrii Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici şi Deportaţi în Bărăgan, filiala Mehedinţi, au organizat la Drobeta-Turnu Severin un ceremonial de comemorare a victimelor comunismului. Un sobor de preoți de la Centrul eparhial din municipiu a săvârșit slujba Parastasului pentru sufletele mehedințenilor care au trecut prin grele sufe­rințe și s-au mutat la Domnul. În fiecare an, supravieţuitorii torturii comuniste îi pomenesc şi îi cinstesc pe fiii neamului românesc care au plătit cu sângele lor credinţa în dreptate și libertatea conștiinței. În ziua prăznuirii Sfinților 40 de Mucenici din Sevastia Armeniei, la monumentul din Parcul Dragalina se reunesc puținii mem­bri ai asociației rămași în viață și aduc un omagiu rudelor și cunoscuților care au îndurat un alt soi de mucenicie, răbdând exilul, sărăcia și chiar moartea.

Și anul acesta, celor câteva zeci de participanți li s-au alăturat în rugăciune cinci preoți, care au oficiat în sobor o slujbă de pomenire, sub protia pr. Mihai Zorilă, vicar eparhial al Episcopiei Severinului și Strehaiei și colaborator apropiat al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici. Cei prezenți au aprins o lumânare și și-au îndreptat gândul, preț de câteva minute, către cei apropiaţi care au pierit în timpul regimului comunist.

1951, anul de cumpănă

Din Mehedinţi au fost ridicate forţat şi strămutate în Bărăgan 1.243 de familii cu 3.851 de persoane din 100 de localităţi. Prin fixarea acestor familii pentru o perioadă nedeterminată atunci, în sud-estul Bărăganului, în câmpul gol, s-au înfiinţat 18 localităţi noi. Operaţiunea a început cu defrişarea culturilor de grâu, orz, porumb, rapiţă. În doi, trei ani aceste aşezări în câmp au devenit sate cu primării, posturi de miliţie, şcoli şi biserici. Cu chipurile umbrite de tristețe, foștii deportați care încă mai trăiesc au dat cu greu mărturie despre suferințele îndurate. Amintirile sunt încă vii și dureroase.

Asociația Foștilor Deţinuţi Politici, filiala Mehedinţi, împreună cu foştii deportaţi în Bărăgan se vor aduna și la începutul lunii iulie la Monumentul victimelor comunismului de la Izverna - Mehedinţi, pentru a-i comemora pe eroii martiri căzuţi în timpul regimului ateist.