Praznicul Sfintei Parascheva în Mitropolia Olteniei

Praznicul Sfintei Preacuvioasei noastre Maici Parascheva a fost cinstit cu multă evlavie în bisericile şi mănăstirile oltene. Între acestea amintim mănăstirile Popânzăleşti, din judeţul Dolj, Pătrunsa şi Cozia Veche, din Vâlcea, Gura Motrului, din Mehedinţi, precum şi bisericile „Sfinţii Brâncoveni” şi „Brânduşa” din Craiova şi Schela din Turnu Severin.

Bucuria prăznuirii Sfintei Preacuvioase Parascheva, rânduită în Biserica noastră la data de 14 octombrie din an, a adunat sute de suflete la rugăciune, în sfintele locaşuri de închinare din Mitropolia Olteniei. În câteva locuri însă, această sărbătoare s-a împodobit mai cu seamă, fiind legată de hramurile istorice ale unor sfinte mănăstiri şi biserici de pe aceste meleaguri. Pornind de la această realitate liturgică, cinstirea Preacuvioasei se înscrie, alături de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, în calendarul celor mai inportante praznice de toamnă, la olteni.

Mănăstirea Popânzăleşti

Situată la aproximativ 20 de kilometri distanţă de oraşul Craiova, în direcţia Balş-Slatina, cinstitul aşezământ se numără în rândul celor mai vechi vetre monahale din Oltenia. Locul unde a fost aşezată piatra de temelie se găseşte în apropierea fortificaţiei Romula, fosta capitală a Daciei Malvensis. Mănăstirea Popânzăleşti este menţionată în documentele vremii începând cu anul 1678, când a fost închinată ca metoc al Episcopiei de Râmnic, de către logofătul Hamza, ctitorul ei de drept. Spre sfârşitul vieţii, Hamza a îmbrăcat rasa monahală sub numele de Ioan şi a lăsat cu limbă de moarte ca toată averea sa să fie închinată mănăstirii.

În 1799, sfânta mănăstire a fost reclădită prin râvna arhimandritului Metodie, iar în perioada de păstorire a episcopilor râmniceni Chesarie şi Filaret, ea a devenit un adevărat centru de desfacere pentru cărţile tipărite la Vâlcea. În timpul domniei lui Barbu Ştirbei (1849-1853; 1854-1856), la biserica mănăstirii au loc numeroase lucrări de restaurare şi reconsolidare, aceasta fiind serios avariată în urma cutremurului din 1838. De asemenea, odată cu venirea Sfântului Ierarh Calinic, lucrările de restaurare s-au intensificat, finalizându-se într-o perioadă relativ scurtă. Tot în timpul păstoririi Sfântului Calinic pe aceste plaiuri, biserica a fost împodobită cu numeroase obiecte de cult care se mai păstrează şi astăzi. După legea secularizării, atunci când i-au fost confiscate aproape toate proprietăţile, mănăstirea a intrat în declin. Din 1870, a devenit biserică de mir, călugării ei fiind risipiţi pe la alte mănăstiri. A fost reactivată după anul 1990, primind ca ocrotitoare şi pe Cuvioasa Parascheva.

Două mănăstiri vâlcene în haină de praznic

La praznicul Sfintei Cuvioase Parascheva, mănăstirile Pătrunsa și Cozia Veche din Arhiepiscopia Râmnicului îmbracă haine de sărbătoare cu prilejul sărbătoririi hramului.

Mănăstirea Pătrunsa este situată în comuna Bărbăteşti şi a primit hramul Cuvioasei Parascheva, pentru a o cinsti pe ocrotitoarea mamei ctitorului, Episcopul Climent. Acest schit a fost construit în 1740 de către Episcopul Climent al Râmnicului în amintirea faptului că aici a fost născut de mama sa Paraschiva Modoran din Pietrarii de Jos, fugară peste munte de frica unei invazii turceşti, adăpostindu-se la poalele muntelui Buila, în locul numit astăzi Pătrunsa.

Distrus în urma căderii unei stânci, este refăcut în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, de postelnicul Dumitru, protopopul Pietraru şi postelnicul Ion Bărbătescu, probabil urmaşi ai Episcopului Climent. Actuala construcţie datează din secolul al XIX-lea, pictura fiind realizată în stil brâncovenesc cu influenţe populare. Viaţa monahală de aici este austeră şi binecuvântată de Dumnezeu cu multe bucurii duhovniceşti, iar cei care ajung aici pot simţi viaţa isihastă şi pot trăi cu adevărat clipe de înălţare duhovnicească.

Mănăstirea Cozia Veche, sau „Schitul de piatră”, situată la intrarea în defileul Oltului, la un kilometru nord de Mănăstirea Cozia, are hramurile „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” şi „Cuvioasa Parascheva” şi se crede că ar fi ctitoria lui Radu, tatăl lui Mircea, la sfârşitul secolului al XIII-lea - începutul secolului al XIV-lea.

Tot de praznicul Preacuvioasei s-au înveşmântat de sărbătoare şi bisericile „Sfinţii Brâncoveni” din Craiova, care şi-a serbat al doilea hram, „Sfântul Nicolae”-Brânduşa şi biserica parohiei severinene Schela.