Pleiada apologeţilor de limbă greacă începe din secolul II, atunci când este menţionat Quadratus. Originar din Asia Mică, a alcătuit o apologie adresată împăratului Adrian, privind „atacurile nedrepte îndreptate împotriva creştinilor de către factorii oficiali ai Statului, reprezentanţii curentelor filosofice şi poporului” (prof. dr. Stylianos Papadopoulos, Patrologie, vol. I, p. 177). Este menţionat de Eusebiu de Cezareea, care îl prezintă ca pe un „discipol al Sfinţilor Apostoli”. El mai arată că însemnarea sa a fost prezentată împăratului roman la Atena (circa 123/124 sau 129). În descrierea sa, Eusebiu evidenţiază Ortodoxia mărturisirii lui Quadratus, ca rezultat al „agerimii lui, al credinţei lui drepte şi apostolice”. Tot din însemnarea lui Eusebiu se poate desprinde şi vechimea apologiei lui Quadratus, care auzise personal mărturiile celor vindecaţi şi înviaţi din morţi de Mântuitorul Hristos. „Această scriere se poate găsi şi azi pe la cei mai mulţi dintre fraţi şi chiar şi la mine, consemnează Eusebiu. Ea ne oferă mărturii strălucite despre inteligenţa şi despre Ortodoxia autorului. Se poate deduce vechimea chiar din următoarele cuvinte pe care le reproducem: «Lucrarea Mântuitorului nostru se dovedea mereu prezentă printre noi pentru că era încă vie: cei pe care îi vindecase sau îi înviase din morţi n-au fost văzuţi numai cât timp Mântuitorul i-a vindecat şi i-a înviat, ci ei au putut fi văzuţi mereu prezenţi, nu numai câtă vreme a petrecut Domnul cu ei, ci multă vreme şi după ce El a înviat. Aşa se face că unii dintre ei trăiesc încă şi astăzi»” (Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, Cartea IV, III, 1-2). Deşi foarte populară şi răspândită în primele veacuri, aşa cum arăta Eusebiu, Apologia lui Quadratus s-a pierdut în decursul timpului. După unii istorici, scrierea ar fi identică cu „Epistola către Diognet”, însă aceste teorii nu pot fi pe de-a întregul susţinute.
