În a treia zi a săptămânii duhovnicești, în seara zilei de 13 martie, în mijlocul tinerilor seminariști s-a aflat pr. Cătălin- Marius Reșceanu, de la Parohia „Sfântul Arhidiacon Ștefan” din Craiova, Protoieria Craiova Sud. Sfinția sa a vorbit despre trăirile de pe vremea când era elev al seminarului și despre cum a înțeles că trebuie să se decidă la acel moment dacă să urmeze sau nu drumul preoției.
Îndemnul personal către elevi a fost să-și facă ordine în gânduri și în viață și să creioneze, cu ajutorul lui Dumnezeu, proiectul lor de viață. „Perioada aceasta în care ne aflăm este una cu totul specială. Este o perioadă în care suntem chemați să punem ordine în viața noastră, cu noi înșine, și să încercăm să vedem cam unde ne aflăm. Fiecare dintre voi, în săptămâna aceasta, poate să stea un pic de vorbă cu sine însuși și să vadă cam cum este, cald, căldicel sau mai puțin căldicel”.
În acest sens, trebuie să înțelegem că avem la îndemână două mari exerciții care ne pot aduce răspunsurile corecte, anume rugăciunea și postul. Chiar dacă pentru lumea de astăzi sunt privite cu oarecare indiferență, cele două practici caracterizează spiritualitatea creștină, fără de care nu se poate ajunge la Dumnezeu. „În primul rând, este important să avem practica rugăciunii. Rugăciunea te ajută să treci mult mai ușor peste toate problemele întâlnite zi de zi. Are rolul de a vă liniști și de a înțelege efortul depus în vederea formării voastre teologice”. „Un alt exercițiu, alături de rugăciune, este postul. Putem vorbi de înțelegerea postului ca renunțare. Astăzi omului modern nu îi este ușor să renunțe la anumite lucruri, fapte sau chiar alimente. Postul ca renunțare se referă la tot ceea ce simțim că ne satisface. Este foarte important să aveți exercițiul postului pentru întărirea voinței personale. Totuși, practica postului se face cu pași mărunți, niciodată exagerând”.
La final, părintele Reșceanu i-a încurajat pe tinerii elevi să fie curajoși în a descoperi lumea cu ale sale, toate cu bună măsură și să urmeze chemarea preoției în mod sincer și cu dragoste față de Dumnezeu și de oameni.
