În Duminica a 23-a după Rusalii, 21 octombrie, Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu a sfinţit biserica cu hramurile „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” şi „Sfântul Ierarh Nicolae” din Pasul Vulcan, Poiana Pustnicului, judeţul Gorj. Sfântul locaş a fost construit în anul 2001 şi pictat în perioada 2004-2007, prin strădania părintelui ieromonah Gherasim Rotaru.
Câteva zeci de credincioşi gorjeni au luat parte duminică, 21 octombrie, la slujba de sfinţire şi la Sfânta Liturghie, săvârşite de IPS Părinte Mitropolit Irineu în Poiana Pustnicului, la Altarul Bisericii „Sfântul Ilie Tesviteanul”. Binecuvântatul moment liturgic a încununat strădania de peste zece ani a credincioşilor din împrejurimi şi a părintelui Gherasim Rotaru, care au ostenit aici pentru finalizarea lucrărilor de zidire şi înfrumuseţare la sfântul locaş.
Cuvânt arhieresc de binecuvântare
În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul slujbei euharistice, IPS Părinte Irineu a tâlcuit pericopa evanghelică duminicală despre minunea Vindecării demonizatului din ţinutul Gherghesenilor (Lc. 8, 26-39). „În duminica aceasta am ascultat la Sfânta Evanghelie despre o minune săvârşită de Mântuitorul Hristos cu un bolnav, un demonizat, care suferea cumplit. Acesta era atât de asuprit de cel rău, încât nu mai stătea de foarte multă vreme în casă, ci dormea prin morminte, fiind înfricoşător la toţi oamenii. Spaima şi durerea, întristarea şi suferinţa acestui om erau îngrozitoare şi cu neputinţă de descris. Ştim numai că suferea şi că nu avea nici un loc de linişte şi de pace sufletească, pentru că cel rău era întotdeauna în viaţa lui, în trupul lui şi îl asuprea atât de tare, încât nu putea să locuiască cu oamenii împreună. Aceşti oameni se mai numeau lunatici, fiind o amăgire a diavolului care dorea să-i facă pe oameni să creadă că astrele cereşti, făcute de Dumnezeu, erau în fapt cauza bolii/demonizării. Deci, când S-a apropiat Domnul de această cetate, cel bolnav a ieşit înaintea lui, împins fiind de diavol. De data aceasta însă, diavolul grăieşte prin gura bolnavului şi într-un fel, mâhnit şi întristat, se adresează Domnului cu regretul că va fi alungat. Acest lucru se va şi întâmpla până la finele pericopei evanghelice”, a spus IPS Părinte Irineu.
Minunea cuviosului Ioanichie Pustnicul
În contextul prezentării istorice a locului şi a locaşului de închinare, preacuviosul părinte arhimandrit Ioachim Pârvulescu, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei şi stareţul Mănăstirii Lainici, a afirmat că „în această poiană, numită Poiana Pustnicului, aşa cum se cunoaşte istoric, în urmă cu aproape 150 de ani, Episcopul Ghenadie al Râmnicului, într-o vizită canonică, auzind că în această poiană trăieşte un pustnic pe nume Ioanichie, a venit aici pentru a lua sfat şi povaţă de la cuviosul părinte. Era însoţit de Sfântul Irodion, care-l urmase pe episcop de jos, de la Mănăstirea Lainici. El venise aici cu un scop, anume acela de a-l hirotoni pe cuvios. Auzind dorinţa episcopului său de a-l hirotoni preot, se spune că părintele Ioanichie Pustnicul ar fi dispărut şi s-a făcut nevăzut. Această mărturie a rămas consemnată de episcop şi de aceea acest loc este încărcat cu energia harului dumnezeiesc. Nu se ştie când a trecut la Domnul cuviosul Ioanichie, cert este însă că în acest loc s-au sihăstrit în continuare părinţi călugări de la Mănăstirea Lainici. Aşa se face că, cu câţiva ani în urmă, părintele Gherasim, sprijinit de mai mulţi credincioşi, a refăcut acest schit şi a zidit biserică aici, în Poiana Pustnicului”. În continuare, părintele stareţ Ioachim a dat citire actului de sfinţire şi a propus ridicarea ieromonahului Gherasim Rotaru la rangul de protosinghel. Tot în semn de recunoştinţă, au primit gramate de mulţumire din partea IPS Părinte Irineu principalii ctitori ai sfântului locaş: Emil Ilie Părău din Lupeni, Florin Zugravu din Bucureşti şi Ion Nicolae din Cirpa.
„Am cunoscut aceste locuri acum 30 de ani”
Emoţionat de solemnitatea momentului, părintele protos. Gherasim Rotaru şi-a exprimat bucuria că în „această zi Dumnezeu a rânduit o mare bucurie pentru noi toţi. Această poiană împărtăşeşte astăzi podoaba de mireasă. Am cunoscut aceste locuri acum 30 de ani. Am venit aici, la această poiană, în anii ’90, cu binecuvântarea părintelui stareţ. Când am ajuns aici am găsit un ban de la 1832, pe care îl am şi acum în Sfântul Altar. Mai apoi, am început să lucrez. Am împrejmuit poiana şi am ridicat aici primele camere, pentru că doream să stau şi eu de vorbă cu Dumnezeu”, a spus părintele ierodiacon Gherasim Rotaru.
Biserica cu hramurile „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul” şi „Sfântul Ierarh Nicolae” a fost temeluită la anul 2001, slujba fiind săvârşită de Preasfinţitul Părinte Nicodim Nicolaescu. Pictura a fost realizată în perioada 2004-2007 de zugravul Marin Balaci. Schitul se găseşte în rânduiala Mănăstirii Lainici.
