„În vremea aceea a ales Domnul alți șaptezeci (și doi) de ucenici și i-a trimis câte doi, înaintea feței Sale, în fiecare cetate și loc unde Însuși avea să vină. Și zicea către ei: Secerișul este
Sfântă Liturghie arhierească în lavra Sfântului Irodion
Urmând o tradiţie deja îndătinată, mii de credincioşi sunt aşteptaţi duminică, 6 august, la Mănăstirea Lainici din judeţul Gorj, de praznicul „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos“. La ceas de aleasă sărbătoare, slujba Sfintei Liturghii va fi oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, înconjurat de un sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi. Răspunsurile la strană vor fi date de grupul psaltic al Catedralei Mitropolitane „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova, condus de asist. univ. Victor Şapcă.
În fiecare an, la 6 august, întreaga Vale a Jiului îmbracă haine de sărbătoare pentru a cinsti praznicul „Schimbarea la Faţă a Mântuitorului”. Şi anul acesta, miile de pelerini aşteptaţi din toate colţurile ţării la lavra Sfântului Cuvios Irodion din Defileul Jiului îl vor avea în mijlocul lor pe IPS Părinte Mitropolit Irineu, care va săvârşi Sfânta Liturghie în Altarul de vară al sfântului locaş. După slujba euharistică, arhiereii, înconjuraţi de soborul de preoţi şi diaconi, împreună cu suflarea credincioşilor veniţi la închinare, vor purta în procesiune racla cu moaştele Sfântului Irodion, împrejurul celor două biserici ale mănăstirii.
Schitul Locurele, metocul Mănăstirii Lainici
Praznicul „Schimbarea la Faţă” este în fapt hramul Schitului Locurele, situat la aproximativ 5 km de Mănăstirea Lainici, pe Muntele Gropu, într-o poiană largă din mijlocul pădurii, la altitudinea de 780 de metri, având la sud Muntele Sliva şi la nord culmile Parângului. Hramul „Schimbarea la Faţă” se leagă de o veche tradiţie monahală, după care cei care fac sihăstrie în munţi se aseamănă Apostolilor Petru, Ioan şi Iacov, care au fost martori pe Muntele Tabor la minunea Schimbării la Faţă a Mântuitorului Hristos, aşa cum menţionează Sfintele Evanghelii. Schitul Locurele este considerat metoc al Mănăstirii Lainici, de care a depins dintotdeauna. De aceea, sărbătoarea hramului s-a extins cu timpul şi la Mănăstirea Lainici, devenind una dintre cele mai populare sărbători creştin-ortodoxe din Oltenia, ce adună mii de credincioşi în lavra Sfântului Irodion, pe Defileul Jiului. Cinstitul aşezământ monahal este considerat de sute de ani liantul credincioşilor din Oltenia cu cei din Ardeal, datorită aşezării sale la limita administrativă dintre cele două zone. În biserica nouă a mănăstirii, târnosită în anul 2011 de Patriarhul României, Preafericitul Părinte Daniel, se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare”, adusă de la Muntele Athos, alături de care stau moaştele Sfântului Irodion, cu ziua de prăznuire la 3 mai.
Despre ctitorii cinstitului aşezământ
Ctitorii schitului au fost preoţii Constantin Cartianu şi Costache Lupu Stolojan din Târgu Jiu, iubitori ai vieţii de sihăstrie, călugăriţi sub numele de Luca şi Cleopa. Între anii 1950 și 1952, ei au ridicat aici o biserică de lemn şi câteva chilii, înzestrând totodată schitul cu cele trebuincioase pentru slujbă şi pentru viaţa monahilor. Aşezământul monahal a fost târnosit de Sfântul Calinic, în calitate de Episcop al Râmnicului Noul Severin, la 6 august 1862, cu hramul „Schimbarea la Faţă”, după ce i-a ajutat pe cei doi monahi să reconstruiască cu zid de cărămidă vechea biserică. După cum ne-a precizat părintele arhim. Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici, la slujba de sfinţire a participat şi Sfântul Irodion, ucenicul devenit peste ani duhovnicul Sfântului Calinic. Între anii 1892 și 1897, biserica schitului a fost reparată şi repictată de către pictorul Ion Oprişan, cu ajutorul și binecuvântarea Episcopului Ghenaide Enăceanu al Râmnicului Noul Severin și cu stăruința ieromonahului Dionisie Ștefănescu. Părăsit în timpul Primului Război Mondial, schitul a fost refăcut în 1957 de Calinic Cărăvan, starețul de atunci al Mănăstirii Lainici.
De unde denumirea de Locurele?
Referitor la denumirea de Locurele, părerile sunt împărţite, cea mai plauzibilă fiind explicaţia părintelui stareţ Ioachim Pârvulescu de la Mănăstirea Lainici, care afirmă că din cauza accesului foarte greu în aceste locuri s-a răspândit numele de «locuri rele», denumire transformată cu timpul în actualul Locurele. Biserica de la Locurele are forma trilobată, cu o turlă pe pridvor, de formă pătrată. Catapeteasma bisericii este de zid. Naosul se delimitează de pronaos printr-un zid, iar pridvorul este închis. Clopotniţa sfântului locaş este construită în dreapta bisericii, din lemn, pe stâlpi groşi de zid. Pictura bisericii a fost executată în anul 1897 de pictorul Ioan Oprişan. Aceasta se păstrează bine în pronaos, pe tâmplă şi pe uşile împărăteşti. La intrarea în pronaos, în dreapta şi în stânga, sunt pictaţi Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Privind tabloul votiv, se mai disting portretele celor doi călugări ctitori, Episcopii Calinic şi Ghenaide ai Râmnicului Noul Severin, al Regelui Carol I, al lui Radu Cartianu şi al soţiei Constantina Cartianu. Aceştia din urmă au contribuit la renovarea bisericii între anii 1892 și 1897.