„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în toate zilele și să-Mi urmeze Mie; căci cine va voi să-și scape viața o va pierde; iar cine-și va pierde viața pentru Mine, acela o va mântui. Căci ce folosește omului dacă va câștiga lumea toată, iar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Căci de cel ce se va rușina de Mine și de cuvintele Mele, se va rușina de el și Fiul Omului când va veni întru slava Sa și a Tatălui și a sfinților îngeri. Cu adevărat însă vă spun vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea Împărăția lui Dumnezeu.”
Sfântul Trifon sărbătorit conform tradiţiei în Oltenia
În fiecare an, la 1 februarie, Biserica noastră îl pomeneşte pe Sfântul Mucenic Trifon. Sfântul s-a născut în satul Lampsac din Frigia (Asia Mică), în apropierea oraşului Apomeea, din părinţi creştini, care l-au crescut în dragoste de Dumnezeu. De tânăr a avut darul minunilor, tămăduind mulţi bolnavi. Viaţa şi faptele sale bune s-au sfârşit în anul 250, în oraşul Niceea, în timpul persecuţiilor creştinilor din porunca împăratului Deciu (249-251). Trifon a fost prins cu alţi tineri creştini şi întemniţat. Toate încercările de a-l face să renunţe la credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos şi să aducă jertfă zeilor au rămas zadarnice şi în cele din urmă a fost ucis cu sabia.
Sfântul Mucenic este cunoscut ca fiind ocrotitorul ogoarelor, deoarece, într-o primăvară, când semănăturile locuitorilor din Campsada (localitate din Asia Mică) au fost puse în pericol de o mulţime de lăcuste, Trifon s-a rugat lui Dumnezeu să scape ogoarele de pierderea lor, lucru care s-a şi întâmplat. De atunci şi până astăzi, Sfântul Trifon este cinstit ca ocrotitorul ţarinilor şi grădinilor oamenilor, ocrotitorul ogoarelor. Conform unei vechi tradiţii locale, în mai multe localităţi din judeţul Dolj sunt oficiate în această zi slujbe de binecuvântare a plantaţiilor de viţă-de-vie, a grădinilor şi livezilor. Astfel, în localităţi precum Galicea Mare, Segarcea, Cerăt sau Lipovu, preoţii rostesc rugăciuni pentru roadă bogată, stropind viţa-de-vie cu apă sfinţită pentru a o proteja de dăunători, secetă sau grindină. Încă din vechime, viticultorii şi pomicultorii ţineau post în această zi şi chemau preotul să le stropească cu agheasmă livezile şi via, ca acestea să fie ferite de nerodire, de secetă sau grindină.
În zona Olteniei se practică un ritual complex de pregătire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele „Arezeanul (tăiatul) viilor”. Denumirea „Arezean”, ca de altfel şi obiceiul întâlnit numai în această parte de sud a Olteniei, se crede a fi un împrumut de la bulgari, care numesc sărbătoarea Trifon Zarezan, adica Trifon Tăietorul.