În fiecare an, la 1 februarie, Biserica noastră îl pomeneşte pe Sfântul Mucenic Trifon. Sfântul s-a născut în satul Lampsac din Frigia (Asia Mică), în apropierea oraşului Apomeea, din părinţi creştini, care l-au crescut în dragoste de Dumnezeu. De tânăr a avut darul minunilor, tămăduind mulţi bolnavi. Viaţa şi faptele sale bune s-au sfârşit în anul 250, în oraşul Niceea, în timpul persecuţiilor creştinilor din porunca împăratului Deciu (249-251). Trifon a fost prins cu alţi tineri creştini şi întemniţat. Toate încercările de a-l face să renunţe la credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos şi să aducă jertfă zeilor au rămas zadarnice şi în cele din urmă a fost ucis cu sabia.
Sfântul Mucenic este cunoscut ca fiind ocrotitorul ogoarelor, deoarece, într-o primăvară, când semănăturile locuitorilor din Campsada (localitate din Asia Mică) au fost puse în pericol de o mulţime de lăcuste, Trifon s-a rugat lui Dumnezeu să scape ogoarele de pierderea lor, lucru care s-a şi întâmplat. De atunci şi până astăzi, Sfântul Trifon este cinstit ca ocrotitorul ţarinilor şi grădinilor oamenilor, ocrotitorul ogoarelor. Conform unei vechi tradiţii locale, în mai multe localităţi din judeţul Dolj sunt oficiate în această zi slujbe de binecuvântare a plantaţiilor de viţă-de-vie, a grădinilor şi livezilor. Astfel, în localităţi precum Galicea Mare, Segarcea, Cerăt sau Lipovu, preoţii rostesc rugăciuni pentru roadă bogată, stropind viţa-de-vie cu apă sfinţită pentru a o proteja de dăunători, secetă sau grindină. Încă din vechime, viticultorii şi pomicultorii ţineau post în această zi şi chemau preotul să le stropească cu agheasmă livezile şi via, ca acestea să fie ferite de nerodire, de secetă sau grindină.
În zona Olteniei se practică un ritual complex de pregătire a viei pentru noul sezon, cunoscut sub numele „Arezeanul (tăiatul) viilor”. Denumirea „Arezean”, ca de altfel şi obiceiul întâlnit numai în această parte de sud a Olteniei, se crede a fi un împrumut de la bulgari, care numesc sărbătoarea Trifon Zarezan, adica Trifon Tăietorul.
