Biserica ce are hramurile „Buna Vestire” și „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din localitatea gorjeană Ohaba a fost târnosită în Duminica a 31-a după Rusalii de către Înaltpreasfințitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei. După târnosire, a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Sute de credincioşi gorjeni din Protopopiatul Târgu Jiu au luat parte duminică la slujba de sfinţire a bisericii cu hramurile „Buna Vestire” și „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie” din localitatea Ohaba, judeţul Gorj. Programul liturgic a început cu slujba Utreniei, după care Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu a sfințit Sfânta Masă, biserica și pictura. Înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, împreună cu comunitatea parohială, a urmat procesiunea în jurul bisericii și au fost citite rugăciunile rânduite, după care clericii au uns cu Sfântul și Marele Mir această nouă casă a lui Dumnezeu.
În cadrul Sfintei Liturghii, teologul Lucian Nicolae Tudor a fost chemat la slujirea preoțească, pe seama Parohiei Mierea-Brinici, din Protoieria Târgu-Cărbunești. Tinerii și bătrânii care s-au pregătit prin spovedanie și post au fost invitați să se împărtășească cu Sfântul Trup și Sânge al Mântuitorului Hristos. După otpustul Sfintei Liturghii, părintele protoiereu Ionel Câmpeanu a dat citire hrisovului de sfințire al bisericii. Pentru efortul pastoral-misionar și administrativ, părintele paroh Bogdan Adrian Ursan a primit rangul onorific de sachelar. De asemenea, pentru implicarea deosebită, Consiliul Local al Primăriei Bolboși, reprezentat de primarul Gheorghe Bilea, a primit gramată chiriarhală din partea Mitropoliei Olteniei. Nu în ultimul rând, au fost aduse mulțumiri tuturor celor care au contribuit la lucrările de zidire și de înfrumusețare a sfintei biserici.
„Sfințirea bisericii este o ușă deschisă în ceruri”
În cuvântul de învățătură, Mitropolitul Olteniei a vorbit mai întâi despre bucuria unei comunități creștine de a ridica o biserică, casă a Domnului. Bucuria este una împărtășită cu înaintașii noștri, care se bucură că urmașii lor păstrează bogăția învățăturii și a credinței noastre și a neamului nostru românesc. Altfel spus, „sfințirea bisericii este o ușă deschisă în ceruri. Prin Sfintele Liturghii și prin rugăciunile care se vor săvârși în această biserică împreună cu preotul, comunitatea de aici va avea o ușă deschisă în ceruri. Întotdeauna ne rugăm ca Dumnezeu să ne deschidă ușa Împărăției Sale și cerem Maicii Domnului ca ușa milostivirii să ne-o deschidă nouă. Cu alte cuvinte, Biserica este Mama noastră”.
Mai departe, făcând referire la pericopa evanghelică citită la Sfânta Liturghie, unde este relatată vindecarea orbului din naștere (Luca 18, 35-43), IPS Părinte Irineu a vorbit despre vederea lui Dumnezeu. „Îl vedem pe Dumnezeu că este în viața noastră și în jurul nostru. Îl vedem că ne iartă păcatele noastre și nu ține cont de aceste împotriviri ale noastre împotriva Sa, căci orice păcat este o împotrivire a lucrării lui Dumnezeu. Păcatul este lucrarea diavolului. Dacă noi am vedea răutatea acestuia cât de mare este împotriva noastră și dacă noi am vedea cum păcatele noastre atât de mult întunecă sufletul nostru, ne-am înspăimânta și ne-am cutremura groaznic de cele pe care le săvârșim în zilele noastre”.
În întâlnirea cu Hristos Domnul, orbul din naștere nu cere altceva decât să vadă, iar primul chip pe care îl vede după ce primește vindecarea este tocmai al Fiului lui Dumnezeu. În acest sens, chiar dacă trupește ochii orbului erau sănătoși, totuși nu avea darul vederii, care este doar de la Dumnezeu. „Sunt oameni care au ochii sănătoși, dar nu au darul vederii. Astfel distingem două lucruri esențiale: ochiul și darul vederii. Ochiul nu este acela care produce vederea, ci darul lui Dumnezeu. Ochiul este un organ pământesc, trupesc, care putrezește în cele din urmă, însă darul vederii este ceva dumnezeiesc”.
Îndemnul de final al Părintelui Mitropolit Irineu a fost acela de a ne strădui să curățim sufletele în acest Post al Nașterii Domnului prin rugăciune și prin spovedanie și prin a avea pururea în gând și în inimă rugăciunea rostită odinioară de cel fără vedere, amintit în Evanghelia de astăzi, anume „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă!”
