Simpozionul Studenţesc, la cea de a 10-a ediţie

Peste 30 de studenţi de la cele mai importante facultăţi de teologie ortodoxă din ţară, precum şi o delegaţie din Republica Moldova, de la Facultatea de Teologie din Chişinău, participă în această perioadă la lucrările Simpozionului Naţional Studenţesc de la Tismana. Evenimentul a fost deschis marţi, 24 aprilie, printr-un mesaj de binecuvântare din partea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei.

Este deja o tradiţie ca, în prag de primăvară, studenţi teologi din întreaga ţară să se întrunească la Mănăstirea Tismana, în contextul lucrărilor Simpozionului Naţional Studenţesc. Ajuns anul acesta la cea de-a 10-a ediţie, evenimentul a adunat peste 30 de participanţi, organizaţi în două secţiuni de lucru, în conformitate cu tematica Anului omagial 2018: „Unitatea de credinţă şi de ­neam” şi a Anului comemorativ „Făuritorii Marii Uniri”.

„Zidirea lui Dumnezeu este plină de lumină”

Prezentările în plen au fost precedate de transmiterea mesajului de binecuvântare al IPS Părinte Mitropolit Irineu, care a salutat organizarea celei de-a 10-a ediţii a evenimentului, sub ocrotirea Sfântului Nicodim de la Tismana. Astfel, în prima parte a mesajului transmis, IPS Părinte Mitropolit a evidenţiat contextul pascal în care se desfăşoară lucrările simpozionului, încărcat de binecuvântata Lumină a Sfintei Învieri. „Prin lumină vedem pe cei de lângă noi şi datorită luminii cunoaștem lumea înconjurătoare. În acest mare dar dumnezeiesc, oferit de Dumnezeu încă de la începutul creației, putem să deslușim înțelepciunea cosmică și tainele materiei. Putem spune, pe drept cuvânt, că lumina este în toate şi că zidirea lui Dumnezeu este plină de lumină. În felul acesta putem comunica unii altora şi ne putem bucura de frumuseţea lucrurilor înconjurătoare. Aceasta se desluşeşte prin faptul că, atunci când Dumnezeu a făcut cerul și pământul, El a îmbibat creatura Sa de lumină. Din Cartea Facerii luăm cunoștință că primul lucru pe care l-a făcut Dumnezeu este lumina. El a zis atunci: „Să fie lumină! Şi a fost lumină” (Fc. 1, 3). Este vorba negreşit despre lumina ca dar, care lucrează atât asupra trupului, cât și asupra sufletului. Ea lucrează în lumea aceasta materială, văzând că Însuși Creatorul universului este Lumină și astfel reflectă asupra creației Sale. La Înviere noi luăm cunoștință despre această lumină, anume că Mântuitorul Hristos înviază din mormânt într-o lumină orbitoare. Lumina care a strălucit la mormânt a făcut pe străjeri să-și acopere fețele, neputând să vadă cu ochii trupeşti această emanație de lumină care ieșea din Însuși Mântuitorul Hristos. Este lucru lămurit că lumina dumnezeiască, răsărită din Mântuitorul Hristos, nu are vreo legătură cu lumina materială, creată, cu toate că prin ea se dă consistență luminii materiale. Lumina cerească, care izvorăşte din „Trupul cel de viaţă dătător al Domnului”, este o lumină necreată, aceeași care s-a arătat la Schimbarea la Față. Acolo, pe muntele Taborului, a strălucit „Fața Mântuitorului Iisus Hristos mai mult decât soarele și hainele lui erau mai albe decât lumina”, ceea ce înseamnă că Lumina Învierii este legată de Ființa lui Dumnezeu și, de aceea, Însuşi Mântuitorul spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (In. 8, 12).

Credinţa ortodoxă – „altoiul neamului românesc”

Părintele Mitropolit a arătat totodată că „strădania înaintaşilor noştri în făurirea Marii Uniri de la 1918 s-a concretizat în scopul de „a determina chipul etern românesc de a înţelege lumea”, ajungând în cele din urmă la evocarea unei „dimensiuni româneşti a existenţei”. În gândirea acestor mari vizionari ai nea­mului nostru, „orizontul lumii româneşti se întinde din cotidian până în legendă, de «aici» până «dincolo», de la «prezenţă» până în «neprezenţă», de la «atunci» până la «acum», de la «acum» până în «veşnicie», cu o întreagă varietate de «modulaţii româneşti ale fiinţei», cum avea să le numească Constantin Noica în «Sentimentul românesc al fiinţei». Iar între aceste lumi, trecerea se face pe nesimţite, în chip organic; printr-o «vamă», e drept, dar o vamă ca loc sau vreme a trecerii, nu a opreliştii, integrată ea însăşi existenţei, ca treaptă, nu ca prag. Toate aceste «dincolo», «neprezenţă», «veşnicie» sunt, pentru român, ele însele calităţi ale fiinţei”. De la afirmarea ei ca stat unitar şi independent, România a crescut în ochii Europei printr-o mare bogăţie de valori culturale. Într-o conjugare autentică de raţiune şi spirit, valoroasa moştenire a trecutului s-a ridicat cu demnitate pe piedestalul istoriei, afirmând totdeauna tot ce era mai de preţ în viaţa po­po­rului nostru. La rădăcina României Mari, dialogul dintre teologie şi cultură a rezonat simfonic, generând adevărate monumente de gândire şi spirit românesc. De aceea, suntem îndreptăţiţi să credem că spiritualitatea noastră ortodoxă poate fi in­vocată ca laitmotiv pentru moş­tenirea culturală românească.

În consecinţă, pentru a înţelege cu adevărat identitatea noastră cultură şi etnică, trebuie să se aibă în vedere „altoiul” pe care se întemeiază aceasta. Creştinismul are aşadar menirea „să transporte omenirea din starea de sălbăticie a naţionalităţii naturale în starea nobilă a seminţei celei una, întemeiate de Dumnezeu”. Şi odată sădită, această sămânţă „creşte şi aduce rod însutit”. De aceea, creştinismul, în general, şi Ortodoxia, în special, au menirea de a lucra şi de a fi permanent prezente în manifestările de cultură, de muncă, de raporturi sociale, ale grupului etnic care-i aderă”.

Simpozionul Naţional Studenţesc de la Tismana se desfăşoară în perioada 24-25 aprilie în vatra străvechiului aşezământ monahal, fiind organizat de Facultatea de Teologie din Craiova. Evenimentul de anul acesta este marcat şi de lansarea celui de al 9-lea număr din colecţia Opus Dis­cipulorum, lucrare în care se cuprind referatele ediţiei 2017 a simpozionului. Alături de Facultatea de Teologie din Craiova, în organizarea evenimentului academic au stat şi Sectorul cultural al Arhiepiscopiei Craiovei, Biserica „Maica Domnului”-Mântuleasa din Craiova şi Mănăstirea Lainici.